Otilia Frunza

Cronica unor sarbatori

2012-01-05T10:03:00.000-08:00

Au trecut foarte repede,nici n-am apucat sa ma bucur de bradul care imi aduce prospetime si lumina in casa,ale carui jucarii au fost aruncate dureros la pamint de muulte ori (de Zara),ca deja trebuie sa-l scot si sa-mi fac ordine pe masa de lucru ,caci in ultima saptamina a fost un atelier de creatie pentru toti ai casei )))

Craciunul si Anul Nou au venit ca de obicei cu gustoseniile mamei,care miroseau a kalorii muuulte muulte si care mi-au si cauzat intr-un fel detoxifierea pe care o promovez deja de citeva zile (nu cred ca voi nu ati obosit de abundenta mincarii ).

Nu am scris si nici nu am facut un bilant al evenimentelor din 2011,pot sa zic doar ca a trecut foarte repede si a fost un an plin,am “pierdut”prieteni care mi s-au aratat dintr-o alta perspectiva,dar am cunoscut oameni dragi si talentati care m-au inspirat pe tot parcursul acestui an. (vezi silvia xiusha nicoleta)
Am schimbat de citeva ori radical unele aspecte ale vietii mele si am actionat mai sigur ca niciodata,dovada sunt plecarile unor oameni ,aparent importati din viata mea.

Am primit oferte pentru a dezvolta un site si poate o sa apar intr-o alta perspectiva,deja ca un blogger consacrat :D

Am petrecut alaturi de familie momente foarte foarte frumoase si am cunoscut o persoana care acum imi face diminetile mai calde.

Imi doresc foarte mult pentru 2012 inspiratie,sanatate,rabdare,perseverenta si prezenta celor dragi,asta v-o doresc si voua ,mai mult de atat chiar vreau sa va vad fericiti ,caci doar lumina din ochii oamenilor apropiati mie ma face mai puternica.

Va iubesc mult si sa aveti un an fericit!

P.S.sa stiti ca nu am uitat,am sa scriu mai des,promit! <3

Merry Christmas

2011-12-24T07:51:00.000-08:00

Fara titlu.

2011-12-14T07:01:00.000-08:00

Astazi nu am inspiratia necesara scrierii unui articol propriu si mi-am zis sa fur de ici-colo niste lucruri care m-au impresionat si mi-au determinat oarecum unele laturi ale personalitatii mele.
De fapt,o sa va arat doar un text de o valoare nemasurabila (inestimabila,luati-o cum vreti) ...
E vorba de un fragment din testamentul politic al lui Mihai Eminescu.

Arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului, prin
înşelătorie, fără luptă, astfel:

1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului;
2. Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice
în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul
potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni;
3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte;
4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile.
Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor;
5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de
conştiinţă;
6. Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare
şi neglijenţă, apoi avansaţi cu repeziciune;
7. Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi
funcţionarea armatei inamicului;
8. Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii
senzuale;
9. Daţi inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi
jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile;
10. Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii;
11. Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se
găsesc în rândurile inamice;
12. Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de
a se salva. Apoi, LOVIŢI.
Scopul vostru trebuie să fie preluarea intactă a tot ceea ce se
află pe pământ. În acest fel trupele vă vor rămâne odihnite, iar
victoria va fi totală.

Sun Tzu
general chinez, părinte al ştiinţei militare
sec. IV î. Hr.

Daca ar fi sa raportez asta la o tema actuala ar fi ambitia in extrem,tot ea prezentata in articolul Xeniei ,care evidentiaza absolut real tot ceea ce tine de instincte de luptator si invingator...
Nu stiu daca ar trebui sa intreb,dar sunt valabile instructiunile parintelui stiintelor militare si acum?
Eu zic ca da,desi suntem in sec XXI,unii i-au razbunarea ca pe un rezultat natural al unei actiuni ...
Desi premeditata,ea poate sa se plimbe dintr-o extrema in alta,de la o "razbunare biblica"(vorbesc de iertare,caci asta e cea mai dura razbunare de fapt,sa mergi mai departe si sa cresti,sa aspiri spre infinit) la o razbunare ieftina ,altfel zis-de mahala.
Tot ce pot zice e ca ceea ce a scris Sun Tzu in sec IV i.Hr,este acum bine stiut de toti noi,de la copiii de clasa 3-a care vor sa se razbune pe vecina rautacioasa,pina la cei maturi care inca stau si se lasa subminati de invidie si ranchiuna.
P.S.Vezi,soarele rasare pentru toti si cu aceeasi intensitate...
Stiu,razbunarea e cea mai dulce si indelungata placere,dar de la dulceata pina la venin sunt doua cuvinte...
Ai putea sa transcezi universul ....chiar si tu ai o limita nu?desi da,tu esti limita.

3-conditia unei emotii..

2011-12-12T05:22:00.000-08:00

E un 3 forte cu momente foarte frumoase si fericite.

E un 3 in care diminetile mele au fost fericite si calde..

E un 3 in care am fost mai copil decit oricind..

E un 3 in care gindurile mele au fost 24/24 ocupate ...

E un 3 de care sunt mindra si la care tin ft mult…

E un 3 care imi lasa niste emotii foarte placute..

E un 3 care ma face sa zimbesc si sa traiesc in visul meu…

E un 3 care ma inspira si ma face puternica..

E un 3 pe care il iubesc ft mult si care m-a facut sa cred in sinceritate..

E un 3 care mi-a inlocuit multe chestii .... oameni de fapt...

E un 3 in care am fost mai fericita ca oricind…

Nu cred ca trebuie sa mentionez ca “3-ul”nu e nota de la matematica…

Vreau sa-ti multumesc pentru sinceritatea molipsitoare si pentru dragostea ta..

Pentru faptul ca ma iubesti si ma lasi sa simt asta..

Pentru faptul ca imi esti alaturi si crezi in mine..

Pentru ca increderea tai mi da aripi si chiar m-a facut sa ma schimb putin,sunt libera si ma simt perfect alaturi de tine…

Pentru faptul ca imi dai libertatea de care am nevoie,dar ma lasi sa iti simt prezenta si interesul tau in tot ceea ce fac,iar asta e foarte important pt mine,sa simt ca imi esti alaturi.

Pentru faptul ca imi oferi dragostea ,afectiunea si sustinerea ta..

Pentru ca viata mea capata sens alaturi de tine..

De asta te iubesc ,si sincer.. viata mea s-a schimbat mult de cind ai aparut :*

Bună,mă cheamă Narcis.

2011-12-07T10:23:00.000-08:00

Pînă unde ajunge iubirea de sine?

Zilnic vedem aceleași fețe ,subminate de aceleași emoții,avînd aceleași tabieturi și iubind aceleași personaje.Sigur e banal să faci o tipologie a bărbaților sau a femeilor și să te conduci de ea pentru că și propria experiență poate fi înșelătoare.

Vorbind de “Narcis”,nu aș vrea să-l clasific ca fiind un fenomen social ,ar fi prea serios si prost interpretat ,dar avînd în vedere că ei sunt cam mulți ar trebui să le facem un grup social special pentru ei,sunt sigură că nu o să se mai oftice cînd o să vadă tineri talentați pe la evenimente mondene,se vor simți la fel de importanți,ba chiar mult mai importanți.

Paradoxal există oameni care nu au destulă inspirație să-și imagineze o lume fără ei (după cum spunea Octavian Paler ) asta în condițiile în care nu fac nimic pentru a fi cineva.

De cînd suntem mici ni se tot dau exemple de conduită care aparent vin să ne corecteze,dar ele ne fac mai rău (vorbesc de fata/băiatul vecinilor care e tare disciplinat,talentat,harnic etc),în condițiile în care Narcisul din noi tot crește și crește… influențat de propriile concepții despre perfecțiune și dacă tot nimeni nu ne iubește ,ne iubim noi. (cel puțin asta e explicația care o dau mulți dintre ei)

Zilele trecute am întîlnit o persoană tipică acestui fenomen,aparent integrată perfect în mediul în care se afla,era distanta și rece,discuta niște aberații totale ,am uitat să zic că inteligența o disperă și o obosește …

Nu că ar fi o persoană profitoare,doar că are nevoie de atenție,de multă atenție,nimeni nu-I face concurență,iar dacă a greșit este doar vina oboselii devenite cronice.

Sigur nu s-a gîndit niciodată că pămîntul are o axă de proiecție fixă asupra propriei persoane….ea știe asta.

Nu că ar fi frumoasă sau deosebită comparativ cu ceilalți… ceilalți sunt deosebiți (presupun că vroia să zică anormali) ea e perfectă.

Este o entitate completă, talentată și nu simte absolut nici un discomfort in nici un fel de împrejurări,chiar dacă nu te cunoaște nu se sfiește să-ți zică ce vrea ea despre tine.

Are un simț al realității dus demult din faza normală,orice părere identică cu a sa înseamnă plagiat,orice părere diferită-atac la persoană.

Fața ei e un caleidoscop perfect de stări,nu ai de ce să-ți faci griji dacă i te supui și îi împărtășești orice părere,o să fie dulce ca o acadea- fără scăpări,fii sigur își va juca rolul perfect,mai rău de tine dacă o s-o prinzi în celelalte manifestări…nu,sunt sigură că n-o să-ți placă.

Nu cunoaște absolut nici o criză estetică,nu are nici un tabiet legat de înfrumusețare (da,Narcisa mea e cam așa) dar are o explicație destul de credibilă.Perfecțiunea nu se învață,cu ea se naște.

Stau și rîd acum și încerc să-mi adun gîndurile ca să nu scap vreun detaliu care i-ar trăda identitatea,deși cred ca am ascuns-o destul sub cuvintele absolut representative.

P.S.Narcis,fii atent ,tot textul e pentru tine.

P.S2.Indiciu:Narcis nu neapărat e o “ea”

Pentru ca voi ati vrut asta!

2011-11-27T10:02:00.000-08:00

Pentru moment disparusem,postarile mele erau plicticoase si sentimentale,prea mult suflet in fiece litera,prea mult venin in comentariile din afara.

Uneori simteam cum fiece virgula imi apasa pe suflet sa nu mai vorbesc de parantezele ce mi-au rupt citeva bucati bune din ceea ce simteam.

Pare banal,dar am inceput sa simt prin puncte,caci virgulele mi se pareau prea indulgente.

Cind simteam ca punctul e un semn prea scurt il scriam cu litere mari si intre paranteze patrate,ca sa se inteleaga ca nu mai e loc de tine,adica de unii din voi.

De prea multe ori mi-am calcat pe orgoliul propriu si am zis „lasa ... lasa ca nu mai tine mult”... dar v-a tinut,pe unii din voi inca va mai tine acea rautate ,acea invidie oarba care mi-a omorit multe prietenii si mi-a adus multe semne de intrebare.

Uneori aveam impresia ca fiece litera ce o adunam din emotii era gresita,in fond daca ma intrebai cum se scrie „invincibil” sau „curaj” iti ziceam ca se scrie intre ghilimele pentru ca asa ceva nu mai exista decit in dictionare.

Dex-ul imi tot repeta ca prostul ca un prieten este o persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita,bazata pe incredere si stima reciproca,insa ceea ce simteam eu era mai mult de atat.

Nu stiu,poate unii din voi se simteau prea importanti si prea „epicentrici”,cert e ca s-a sfirsit.

Am luat atitudine si asta se datoreaza oamenilor pe care nu vreau sa-i amestec in toata povestea asta si ceea ce scriu aici e dovada ca am supravetuit aciditatii voastre,ba mai mult de atat,acum ma amuza teribil unele fraze pe care inca le aud.

P.S.Sunteti actori ai unui teatru fara spectatori.Totusi...nu fi un lenes,fii un indolent ca doar da mai bine la public.

Traim dupa un scenariu care nu ne apartine.

2011-11-20T10:24:00.000-08:00

Alina e studenta in anul II la o universitate prestigioasa din Anglia.

Este constienta ca studiile ei i-au costat pe parintii sai apartamentul si una din masinile pe care le aveau.In speranta ca va avea un viitor mai bun, de la un liceu de elita din Chisinau a plecat intr-un oras total necunoscut,care prin complexitate si coerenta cu care “respira” a speriat-o la inceput.

Nu ca nu i-ar fi placut Londra,dar vremea mereu posomorita,oamenii prea corecti si subiectivi in tot ceea ce fac ,o faceau sa se gindeasca ca ar putea sa se intoarca prea devreme acasa.Intrebarea e destul de clara,de ce a plecat?

Nu pentru ca nu ar iubi vaile pline de flori,stincile statornice sau oamenii ospitalieri si zimbareti,doar ca “scenaristul” i-a furat din replici,fiind in tara ii era frica sa spuna o fraza care ar iesi oarecum din relieful general,a plecat constienta ca aici se desparte de copilaria ei,au urmat luni intregi de acomodare,convorbiri nesfirsite pe skype cu familia si prietenii…

La un moment dat a constientizat ca cei care aparent ii erau prieteni au uitat de ea,au ramas doar etichetele pozelor de pe facebook si unele mesaje,aici s-a rupt inca un fir de legatura cu tara.Cu timpul a inteles ca oamenii nu sunt snobi,sunt laboriosi,cer perseverenta si multa munca de la un strain,increderea o capeti pe parcurs,pe buna dreptate si orasul chiar ti se pare familiar,netul nu mai e parte vitala din viata ta,iar unica dorinta cu adevarat importanta este sa-ti aduci parintii linga tine.

Stiu,generalizez acum,poate am sa fiu plicticoasa dind vina pe sistem,dar asta suntem,asta crestem… intotdeauna am exportat cam tot ce era bun in tara (nu ma ruga sa exemplific,stii si singur)in schimb am importat destule prostii cu termen de valabilitate deja secular,acuma mai nou,exportam si “minti luminate”.Sa fiu sincera,mi-as dori sa ramin in tara,dar unele aspecte imi dau o dispozitie de impachetat.Evident,nu e deloc usor sa pleci,cu atat mai mult sa te integrezi cu adevarat intr-o alta tara,dar oare nu e mai simplu decit sa asteptam miracole de la un scenarist obosit care da pe “repeat” aceleasi evenimente de citiva ani?

Eu am obosit si nu sunt unica,ceea ce doare cu adevarat este ca nu avem o solutie… si asta este teribil.

Exista oare o posibilitate de a se salva?

2011-11-15T09:30:00.000-08:00

Probabil cel mai nepotrivit moment de a lua o decizie.

Stau in fata chioscului cu reviste si trebuie sa aleg intre niste aparitii photoshopate pina la refuz ,intre zimbetul dureros de fals si plin de pudoare a unui noi odrasle de milionar preocupat mai nou de cresterea molustelor albastre sau de lansarea unui parfum cu aroma de „personalitate” ,sau de ce nu o noua campanie electorala.

Sa scrii ceva de calitate e deja un lux,nu pentru ca nu exista libertatea cuvintului la noi in tara,ci pentru ca arta te costa si mai nou,ea nu se plateste.

Mai nou se plateste pentru confidente in materie de orice,numai nu de „cultura generala”.Evident sa scrii un articol necesita timp,nu neaparat pentru ca e nevoie de corectitudine si coerenta in scriere,ci pentru ca deja nu ai de unde sa te inspiri pentru a scrie ceva de calitate.

Un exemplu logic ar fi Eminescu cu Schopenhauer,stiu,e cam banal,de la cine poti sa te inspiri acum ca sa-i urmezi exemplul?cine ti-ar fi mentor in complicatul drum al „artei cuvintului”?unde s-au pierdut scriitorii,poetii si jurnalistii care militau pentru libertatea lui?

Acum avem cuvint,dar nu ii avem pe cei care scriu,de fapt ii avem ascunsi undeva dupa paravanul de gheata a unor titani ai artei,care considera ca Eminescu e unicul poet ce merita sa fie citit,analizat,apreciat.

Daca stau sa ma gindesc sunt multi cei care nu tin minte cind ultima data au citit o carte si nu pentru ca nu au timp,ci pentru ca nu vor,pentru ca sa citesti o carti cu valoare istorica e nimic,Cosmopolitan-ul ,Vogue-ul sunt noile izvoare de cunostinta in materie de vocabular si stilistica.

Acum ceva timp Adevarul incepuse o campanie char foarte buna pentru a imbogati nu numai biblioteca ,ci si spectrul cunostintelor fiecaruia,cartile s-au cumparat,iar unii tot nu au mai inteles ce e cu Doamna Bovary si cu Ivanhoe.

Nu mai vorbesc de Shiller,Asimov,Nietzsche sau chiar Coelho.

De care reforma vorbesc cei din invatamint? Care sunt avantajele promise?ce vor sa demonstreze ei cu toate schimbarile facute?

Spunem sus si tare ca ne iubim tara si credem in ea si ca luptam pentru interesele ei ,ca sistemul educational e chiar mai bun decit se crede ,dar intelepciunea o cautam in Europa prin scolile private din Anglia,nu?

Nu stiu care e scopul schimbarilor,nu stiu nici macar daca ele vor rezista pina la sfirsit sau daca vor sa rezultate,stiu doar ca se evolueaza in sens invers... si asta doare.

Negru sau alb?

2011-11-06T10:02:00.000-08:00

Majoritatea persoanelor care ma cunosc ar putea spune despre mine ca nu stiu ce vreau,sau nu stiu sa expun asta cu mare convingere.

"Maladia" asta ce are si manifestari cronice uneori vine din spiritul de colectivitate educat de catre niste oameni ce mi-au format in mare parte latura aceasta a personalitatii mele.

Vorbind de lucruri majore as putea zice clar ce aleg si ce vreau cu adevarat,dar cind vine vorba de dorinte mici si aparent neimportante am mereu impresia ca fac o alegere aleatorie si nici eu nu stiu cu exactitate ce vreau.

De ce scriu asta?

Pentru ca nu sunt unica persoana cu o astfel problema si pentru ca eu am gasit solutia,asa ca am mintit putin cind am zis ca nu stiu,nu stiam de fapt,acum aceasta a ramas oarecum in trecut si ma bucur ca mi s-a trezit o pofta incontrolabila de a face alegeri cit mai radicale si de a trai dupa propriile conceptii si reguli.

Nimeni nu poate sa te oblige sa porti o anumita eticheta,suntem toti diferiti.Intotdeauna am zis ca fiecare din noi e o personalitate,desi afirmatia aceasta a trezit controverse la nivelul intelectualitatii autohtone,anume ea a fost motivul schimbarii.

Oarecum am obosit sa mi se impuna o anumita parere,neaparat corecta,un anumit ideal si o anumita politica ce ar veni sa ma educe intr-un stil absolute corect.

Ii invidiez pe cei care au trecut de bariera comunismului din perioada lui Ceausescu,de cultul unei personalitati,metaforic vorbind ,bineinteles.

Am obosit sa continui cu virgule acolo unde de foarte mult timp e punct.

P.S.Alege repede,alb sau negru?de ce?

Un prieten mi-a zis ca daca faci alegerea si ai si un raspuns argumentat atunci nu esti in pericol.

Eu aleg negru pentru ca e clasic,dovada e juma’ de garderoba ... )))
Best wishes,Otilia :*

Pentru ca esti singurul barbat adevarat din viata mea..

2011-11-02T15:05:00.000-07:00

Devin sentimentala,e ora 23.00 si eu incerc sa pun cap la cap toate amintirile mele legate de tine.

Imi trec prin cap tot felul de chestii,de la intimplarea care mi-a adus un semn de toata frumusetea in frunte, (da,da atunci cind incercam sa sapam o fintina) ,pina la momentul in care eu am devastat cosmetica lui Indi si ai luat vina asupra ta,atunci pentru prima oara mi-ai demonstrat ca am un complice si o persoana care o sa ma sustina,chiar si in cele mai mari nebunii ale mele.

Imi aduc aminte cum un tip a zis ceva de mine si tu ,desi erai mic,mic si sa fim sinceri la 11 ani ai tai nu prea puteai sa te lauzi cu o putere extraordinara,ai totusi l-ai atacat cu niste fraze ,care desi pareau copilaresti l-au uimit si i-au dat de inteles ca eu nu sunt singura,deloc chiar.

De micile noastre sotii copilaresti nici nu vreau sa-mi aduc aminte,sunt prea multe si nu vreau sa le impart cu toti.

Odata am impartit parcela cu capsuni in 2 si tu stiai foarte bine ca eu am sa mai fur de la tine (aveam un motiv bine intemeiat,desigur :D ) ,ne trezeam dimineata si alergam pina la ele ,le numaram subtil si apoi ne laudam mamei cite ne-au mai ramas.

Uneori egoismul fiecaruia din noi se trezea si saraca noastra casa... se mai trezea uneori cu vreo fereastra in minus.. sau cu citeva pahare si farfurii...

Din fericire pentru mine,nu ai fost niciodata un zgircit,de aia mai toate portocalele,merele si chiar banii au fost impartiti prea in favoarea mea si asta ma lasa cu impresia ca tu esti mai mare,nu eu.

Inteleg acum ca ai crescut foaaarte mult si eu odata cu tine,dar totusi as vrea sa ne intoarcem la ziua in care bateam cu lingurile in masa aia mica(asta e povestea de aur a familiei, o s-o repetam noi cu generatiile viitoare),cu doua scaunele incorporate in ea si sa-i vedem pe ai nostri atat de amuzati de noi.

Prima bicicleta,prima cazatura buna tot e legata de tine,genunchii tai care erau in permanenta verzi,faptul ca tu primeai mai multe bomboane (pentru ca erai mai sociabil si zimbeai frumos ) si muulte,muulte alte amintiri care acuma ma fac sa zimbesc.

Nu-mi amintesc acum sa ne fi certat atat de tare incit sa stam suparati mult timp,de fiecare data ne amuzam prea mult ca sa nu vorbim mult timp.

Sa recunosc daca as avea vreo problema majora probabil tu vei fi unicul baiat care va afla despre asta si prima persoana,evident.

Stiu ca azi ai 16 deja si eu ma simt atat de imatura pe linga tine,pentru ca in ciuda faptului ca esti baiat si toti te vad zimbind si copilaros,eu cunosc mai mlt latura aia sensibila si ireal de grijulie a ta.

De aia si te iubesc atat de mult,La multi ani scump!!!

P.S.Cind o sa cresc mare vreau sa fiu ca Indi,dar baiatul meu va fi ca tine,la sigur :*:*:*

Esti unicul locatar problema al meu…

2011-11-01T10:30:00.000-07:00

"Sunt zidar,lucrez in constructii de cind ma stiu."

Construiesc complexe intregi de sperante,le nivelez usor,apoi le dau in exploatare.

Daca ceva merge prost,mai adaug o mansarda,o asamblez usor printe multe sloiuri de incredere ,o vopsesc in alb si negru,desi toti imi reproseaza ca sunt non-culori,ca ii duc la disperare, ca ii plictisesc,insa mie ele imi educa spiritul critic,doar stii,azi e bine si zbor printre nori..sunt albi nu?miine totul e nasol si ma zbat in noroi(cam patetic,stiu).Important e sa gasesti acea limita subtila si sa o adaptezi,sa o pastrezi pentru tine.

"Nu negociez"

Niciodata nu negociez,pentru ca ele nu au pret,cita sinceritate mi se ofera,atata spatiu in complexul meu locativ ofer,poate uneori exagerez,e adevarat,dar urasc cind mi se reproseaza ca ceea ce lucrez,fac,simt e necalitativ.

"Fara ascensor! "

Va rog! Am obosit de “bolnavii”care nu pot schita doua cuvinte fara sa bage si un “sincer” printre ele,pe scari de multe ori poti sa intilnesti tot felul de masti,pe care incipient nu le-ai obervat,dar ele exista si desi aparent totul e roz bombon si toata lumea se bucura si traieste cu tine in aceeasi intensitate,la un moment dat intelegi ca de fapt era o abureala (aiureala,ia-o cum vrei) si ca era rosu si negru,ca la Stendhal,numai ca nu atat de inspirat.

"Ferestrele stau ascunse sub niste draperii groase,care sunt trase numai la sarbatori."

E inutil sa arat tuturor cit de pustiu sau invers e la mine in casa si chiar daca ele aduna tone de praf,practic lor le datorez acea nonsalanta si acea incredere in ziua de miine,fie pentru ca nu vreau sa vad,fie pentru ca nu ma lasa principiile mele sa observ chiar totul,dar nu ma ard,pentru ca ma protejeaza ele,exact.

"Am duzine de flori uscate prin genti,sub mese sau prin carti,nu le arunc niciodata,de aia la mine casa are un miros floral.. usor intepat,asa.. de neincredere."

Dar cum altfel?ca doar nu am sa arunc toate amintirile intr-un cos ,nu am s-o iau de la capat in fiecare luni,sau in orice alta zi cind ne certam…nu,nu fara amintirile ce iti construiesc fatada ta de”lupanar”.

Stii,de fiecare data imi tot gasesti motive absurde…ori ca scarile-s prea multe,ori ca soarele da in spatele,nu in fata cladirii.. sau ca iti ploua-n cap.. am obosit!

Pina si femeia de servici a obosit sa-ti numere pasii.. adica sa ti-i stearga,pentru ca lasi mereu urme mari care nu se iau nu nimic,decit cu timpul, la naiba!

"Esti unicul locatar problema al meu…"

Ce faci de Helouin*?

2011-10-30T05:00:00.000-07:00

Pardon,se scrie Halloween,dar am hotarit sa ma conformez conceptului de „sarbatoare imprumutata”.

Pentru mine Halloween este:

O sarbatoare originala in care pot (macar odata in an sa-mi las imaginatia sa zboare,indiferent de canoanele altora)
O noapte in care pot sa ma distrez cu prietenii intr-o alta postura,intr-un alt stil,”imprumutind” o alta personalitate,fara a fi deloc deranjata de privirile altora.
O zi in care pot sa privesc cele mai horror filme cu cea mai buna cafea pe care o am .
O zi pe care mi-o dedic exclusiv mie ,o gatesc la foc mic,traind cu intensitate dubla fiece minut,apoi o servesc cu un sos picant,proaspat preparat din propriul egoism,nu-i asa ca suna promitator?
O zi in care pot sa fiu sigura ca dorm pina tirziu pentru ca ceilalti sunt prea ocupati ca sa-si termine costumul si sa isi reverveze nu stiu ce masa in nu stiu ce club.

Pentru petrecareti:

Un nou motiv de a bea pina la o impresia dulce/amaruie fata de noua dansatoare.
Un nou decor in camerele de baie ,ceea ce inseamna,evident....Noi poze pt Muligambia. (de fapt, ei cred ca pozele sunt destinate doar profilelor de pe odn si fcb)
O noua sansa de a aparea pe allfun (in rubrica ce ai imbracat de Halloween )
O noua sansa de a confirma statutul de Honey-bunny.

Pentru patronii magazinelor de inchirieri:

· In sfirsit a venit ziua in care stofa roz va fi lichidata.

· Pe la jumatatea zilei se trezesc cei care nu au reusit sa gaseasca ceva mai inteligent decit sa alerge in magazinul de inchirieri si cum celelalte costume au fost deja rezervate,patronului sau angajatului nu-i ramine nimic de facut decit sa-si dea perechea aia de pantaloni pe care o ia de obicei la frigarui drept pantalonii lui Jack Sparrow (stiu ,suna de necrezut,dar povestea asta am auzit-o chiar de angajatul unui magazin de inchirieri din Balti)

Pentru fotografi:

Un nou motiv de a reincepe tratamentul anti-stress,la cite „lighioane”vad in fiecare weekend,acum se adauga si cele zburatoare,”urechete si coltate”. (vorba profesoarei mele).
Nopti de nesomn in incercarea de a transforma unele fenomene de pe poza in personaje mondene,nu horror.

Pentru patronii cluburilor.

O ocazie perfecta de a lichida stocurile de bauturi alcoolice,energizante sau whatever.
Un bun prilej pentru a pune imaginatia art-directorilor la incercare..cu toate meniurile de „aripi de lilieci” si tot alaiul de dress-code-uri tematice.

P.S.Evident,nu trebuie sa generalizam,pina la urma Halloween-ul este o sarbatoare care te lasa sa te distrezi si sa te odihnesti de monotonia cotidiana.Cluburile sunt cluburi,ele in fiecare an interprind ceva nou pentru a-si creste popularitatea,de asta exista o multime de variante pro si contra Halloween-ului,dar toate promoveaza originalitatea si personalitatea clientului.

Have fun!

Dragă jurnalule...

2011-10-23T11:11:00.000-07:00

Dragă jurnalule,

În ultimul timp am uitat de tot de tine,recunosc că nu sunt o confidentă bună,or tu ai fi trădat ceea ce ți-am încredințat.Sunt sigură că scriu eu și citesc tot eu,adică suntem noi 2,asta îmi conferă o oarecare încredere.

Ziceam odată că scriu doar atunci cînd sunt obosită și supărată,pînă acum nu mi-am încălcat promisiunea,zic pînă acum pentru că sunt fericită și deloc plictisită,totuși scriu,deși postarea asta nu o să placă nimănui, e prea evidentă și nu lasă loc imaginației voastre să ghicească ce aș fi simțit eu scriind aceste lucruri.

Am întîlnit persoane noi care vin să mă facă fericită și să descopăr fiecare zi dintr-o altă perspectivă,am început să iubesc cu adevărat ceea ce fac și să nu mă feresc de ceva nou.

Astfel încet,încet în viața mea și-au făcut loc și dragostea(total diferită de cea de pînă acum),prietenia adevărată și un job pe care mi-l doream atît de mult.

Fetele mele știu despre ce vorbesc și despre cine,așa că nu o să ma lase să mint,chiar sunt foarte fericită și sunt foarte bine.

Dacă cineva mi-ar fi spus că toama aceasta va fi atât de frumoasă aș fi zis că dorește să îmi revoluționeze forțat părerile mele despre toamnă,monotonă,zgîrcită și supărată,nicidecum un anotimp al împlinirilor,pînă acum...

Așa că rog să îmi fie scuzate absențele mele și lipsa cuvintelor,a postărilor luuuungi și al metaforelor dureroase,fericirea mea e atît de evidentă,încît imi las gîndurile să fie transparente..

Te iubesc prea mult ca să scriu în fiecare zi ceea ce simt,să fiu sinceră mai am și momente proaste,dar spre deosebire de anul trecut,anul acesta i-am făcut viză de reședință toamnei peste geam,am închis ferestrele cînd a plouat și am zîmbit cînd a fost soare ... am început să iubesc weekend-urile nu pentru că nu merg la liceu,dar pentru că in weekend ritmul inimii devine accelerat,zimbetul nu dispare și cafeaua rămîne să se răcească,atîta timp cît am cu cine să vorbesc,împărtășim aceleași interese și trăim cu aceeși intensitate fiece moment.

Îți mulțumesc pentru spațiul ce mi-l oferi de fiece dată,petru faptul că îmi scuzi absența virgulelor,punctele de suspensie în exces și uneori absența unor litere ,știi doar că sunt fată deșteaptă,dar lipsa de timp își pune amprenta.

Te iubesc mult,hugs .

duminica seara.

2011-10-16T12:02:00.000-07:00

Si iar e duminica seara si de miine incepe o saptamina mai grea decit celelalte de pina acum.
Sper ca totul pina la urma se va aranja si sper (inca odata,stiu) ca in scurt timp o sa ma debarasez de limite si extreme si o sa incep un proiect nou .
Oricum pina atunci ,am 3 minute libere in care ascult piesa preferata si ma pregatesc de o noua materie.. iata cam asa.Recunosc l-am lasat pe Kafka pe mai tirziu si il recitesc pe Camil Petrescu,dar revin la Kafka ,promit.

Nu stiu de ce tipa asta cinta EXACT,EXACT,tot ce simt eu,asa ca fa play,ca eu nu am timp sa scriu ce fac si ce simt,asculta.
P.S.pina atunci va urez un sfirsit de week-end reusit si o saptamina cit mai frumoasa,revin in scurt timp cu ceva mai interesant,va pup :**

Iti sunt recunoscatoare...sau nu.

2011-10-10T11:18:00.000-07:00

E ziua prea enervanta si noaptea prea straina.. sunt oameni ce-l considera pe Bacovia dezgustator,dar in acelasi timp spun cu aceeasi usurinta ca s-au plictisit de viata,de oamenii de linga ei,de sentimente si toamna…

Cel putin Bacovia avea dreptate perfecta in unele poezii ale sale,fie despre liceu,natura sau dragoste,era obosit de perfecti cu metafore ieftine si poezii pline de dulcegarii…aaa da! Si nu era recunoscator nimanui.. (sau cel putin nu strainilor ),pentru asta il iubesc.

Ai obosit si tu de vreme ce citesti asta..

Unicul lucru care iti mai apare uneori in minte ca un flash-back ce vine sa te debusoleze total e “merit eu toate astea?!” si nu conteaza de e un strigat de disperare sau o incercare de a iti exprima recunostinta fata de cineva..

Am crescut intr-o lume plina de gratitudine imprimata fortat in cugetul nostru..

Facind abstractie de recunostinta adevarata si cea care vine din inima.. hai sa vorbim despre recunostinta care iti aduce lacrimi si iti infige unghiile ornate frumos cu roz si verde , pina la singe in in respectul de sine si constiinta.

Am obosit sa aud in jurul meu numai fraze de genul “am un iubit/prieten/amic extraordinar.Oare il merit eu?”..

“Ies de citeva luni cu un baiat tare dulce,dar care mi-a zis ca sunt grasa/proasta/blonda (sau nu stiu eu ce prostie ieftina) ,nu vreau sa-l pierd ,vreau sa ma schimb!”.”-asta am auzit-o chiar ieri.

“Vreau sa imi gasesc un job ,dar cu asa aspect nu ma mai iau,trebuie sa ma apuc serios de schimbari” sau tot felul de fraze naive ( ca sa nu zic,proaste).

Ma omoara si plictiseste fraza”nu pot trai fara el” ,atunci cind o aud de la o tipa bine merci ,care la aspectul ei mai mult iti da impresia ca e codata psihologic,decit indragostita,mai adaug si fraza “nu stiu ce m-as face fara el,ii multumesc pentru tot ce face pt mine” –respectiv ii omoara respectul de sine si mai adauga si niste mesaje prefabricate,gen “vezi ce generos sunt cu tine,tre’sa imi multumesti pt tot ce fac pt tine”.

Atunci cind mi se spune “ trebuie sa-mi fii recunoscatoare” (si mi-o spun niste anonimi ce se cred mari importanti) cea mai mare dorinta a mea e sa-i dau una-n freza gelata frumos sau sa-I atenuez blondul sidefat ce ma baga in depresii acute numai la o simpla privire.

Dragii mei,la naiba cu recunostinta exprimata strainilor,pentru asta avem familie si prieteni (care apropos nu ne lasa sa cadem prea mult) (vezi silvia-ombun.blogspot.com si http://prete-a-penser.blogspot.com/ )

P.S.Si nu va luati de Bacovia ca va bat.

P.S2.textul asta l-am sters si scrie de zeci de ori cred,dar o varianta mai dulce si ingrijita nu am gasit.

O toamna ce nu-mi apartine ..

2011-10-03T11:13:00.000-07:00

Daca simti ca sufletul o ia razna si se imprastie in toate directiile in incercarea de a intelege ce se intimpla sa stii ca e toamna.

De fapt toamna asta inca din vara a inceput prost si nu ma mira faptul ca e deja octombrie si eu nu ma simt bine in toamna mea.

S-au intimplat prea multe,incit blogul asta a devenit doar o agenda uitata in care scriu pentru a demonstra oamenilor ca inca traiesc,desi ritmul respiratiilor mele e mult mai accelerat,traiesc cu o intensitate dubla fiece clipa si am uitat sa o cred,pe ea,toamna.

Daca stau sa ma gindesc toamna era la mine starea in care eu ma simteam fericita,pina la un moment in care am inteles ca toamna desi mi-a generat marile bucurii si mi-a adus in calea mea persoane importante mie (tot eu o toamna,nascuta in septembrie),mi i-a luat incet si pe cei care ii iubeam prea mult si pe cei care ma iubeau prea putin.

O sa rideti dar toamna asta mi-a adus cite ceva in afara de traditionalele mere si dovleci (pe care tot eu o sa-i desfigurez de Halloween),mi-a adus dezamagiri,mi-a reamintit de lasitate,de neincredere,de identitati duble si entitati false.

Dar eu cred ca toamna asta poate sa fie buna,trebuie sa fie!

P.S.pentru cei care cred ca eu stau bine merci acasa,bucurindu-ma de toamna alaturi de cei dragi,invatind si citindu-l pe Marquez…. Aveti dreptate!

Ma simt parazitat )))

2011-09-23T11:25:00.000-07:00

Esenta titului o intelegeti la sfirsit.

Toamna asta se simte,prin decorul prost aranjat,prin piesa asta plictisitoare pe care o jucam zi de zi.S-ar parea ca pentru un moment esti fericit,ca identitate,apoi iar si iar gasesti motive sa spui ca urasti toamna.

Acum citiva ani am cunoscut-o pe Natalia,o blonda cu cap si replici acide care te faceau sa pleci capul si sa taci,ca doar nu poti sa contrazici o axioma,iar multe din spusele ei pareau a fi lucruri exacte,indiscutabile si imposibil de modificat.(fiecare intelege ce vrea,eu am vrut sa fiu delicata :D )

I se pusese atunci pata pe un baiat blondut si cam prostut ce-i drept,dar care la rindul lui era un mostenitor cu viitor asigurat si cu viziuni incredibil de naive,deci un individ perfect pentru fetele care vor sa scape de rutina.

Din perspectiva mea relatia aia nu putea sa aiba viitor,avind in vedere ca ei doi erau din 2 lumi total diferite.

Cineva spunea ca fericirea trebuie sa o cauti pe strada ta,dupa mine,avea mare dreptate.

Au trecut citiva ani si am revazut-o,acuma are 20 ani,e o studenta draguta,ii place cind i se spune “Blonda de la drept” se simte importanta si i se pare o adevarata distinctie asemanarea izbitoare cu Reese Witherspoon.

In toti acesti ani a fost impreuna cu blondul (eu ador sa ii zic asa,desi el e cam saten :D )ala cu ochi albastri si portofel gras,unicul lucru care nu m-a surprins deloc in situatia asta a fost faptul ca nu au despre ce vorbi.

Maladia asta a devenit deja cronica,noroc ca baiatul este destul de descurcaret si rezolva repede cu ajutorul unui nou parfum Versace sau cu o noua fustita D&G (ca doar moldovenii adora marcile scumpe,mai ales alea care se falsifica cel mai des).

Revenind la situatia lor,ea imi marturiseste zimbind ca l-a inselat si nu odata,dar nu vrea sa il lase,pentru ca ii e mila de el,o iubeste prea mult.(Si stiu ca baietii vor spune ca eu aberez in situatia asta,dar tre’ sa recunoasteti,ati iubit si voi ,macar o singura data nebuneste)

Raspunde scurt si dulce la telefonul lui,il intreaba daca vine sa o ia,pentru ca si-a lasat masina la spalat si are cite ceva de facut la Mall (eu cam nu vad asociatia Mall-lucru-treburi importante)

Zimbeste discret si ia in calcul momentul despartirii,intelege foarte bine ca va veni o zi in care el va afla si poate nu o va ierta,dar nu ii pasa,e sigura ca nu va ramine singura,mai ales ca are citiva pretendenti pe care ii tine ca Doamna Bovary incuiati in scrinul de lemn cu 3 lacate.

E obosita si are o programare la manichiura,apoi trece pe la Iurie,hairstylist-ul super dragut care va face minuni cu parul ei ( si nu numai,intre noi fetele,e super dragut)

Acuma sa revin la tema propriu-zisa,voi ati avut relatii in care omul de alaturi era doar un parazit (aka termen biologic) care toca bani si carti de credit? Daca da,atunci lasati un comentariu si spuneti cum ati scapat de ele.

(* Parazitismul este un tip de relație dintre organismul „parazit” și cel „gazdă” ,în care „parazitul” își procură hrana necesară de la organismul viu numit „gazdă” pe care-l parazitează și îi produce carențe care duc frecvent la îmbolnăvirea sau chiar moartea gazdei.)

P.S.in caz ca Baiatul blondut citeste,sa stii ca nu e despre tine :D
Best wishes,Otilia.

Dragostea.Reactii adverse.

2011-09-22T04:47:00.000-07:00

V-ati intrebat vreodata daca exista si reactii adverse la sentimente,sau lucruri care vin in contrast cu notiunea simpla de “dragoste”.

Am facut o mica investigatie care a durat cam mult,dar rezultatele se vad,cel putin atitudinea mea vis-a-vis de frazele ieftine ,gen:”asta e caracterul meu”,s-aschimbat radical si nu in cea mai buna directie.

In urmatoarele saptamini ,paralel cu postarile mele personale veti citi si citeva capitole din jurnalul meu secret de serviciu )) ( desi nu e chiar atat de secret daca il postez aici)
Inainte de a va lasa sa cititi,imi cer scuze ca am disparul si nu am mai scris ceva interesant de muuulta vreme.

Ziua 1 sau cum sa iesi dintr-o relatie nevinovat.

E 10 dimineata si e foarte cald,iar Eul meu interior imi sopteste somnoros ca e sfirsit de august,peste citeva zile incepe scoala ,iar eu abia incep sa fac ceva cu adevarat important vara asta.

In Balti e aproape imposibil sa faci ceva fara ca sa fii acostat pe strada cu intrebari de genul “de ce faci poze?,de ce filmezi? Pe cine astepti?” plus tot felul de intrebari care incep sa enerveze,unul din motivele acestor investigatii ,este ca aici toata lumea se cunoaste,este imposibil sa spui ca nu ai fost niciodata la o oarecare terasa sau club,pentru ca si asa sunt destul de putine.

Ma vad cu Elena,o fata foarte talentata care paralel cu liceul a facut pictura si fotografie,ne asezam comod la una din terasele dintr-un cartier linistit,sa fiu sincera sunt pentru prima data aici,dar nu pot sa zic ca nu imi place,e chiar destul de dragut.

Comandam cite un suc si trecem la treaba,o rog sa imi deseneze un logo(nu stiu daca e cuvintul potrivit,dar nu imi place sa-i zic banner,ma refer la un simbol specific) pentru blogul meu,il vreau fara floricele si nuante aprinse,vreau ceva clasic si inovativ in acelasi timp,pina ea incepe sa schiteze cite ceva pe un servetel de hirtie eu o intreb despre preferintele si planurile de viitor.

Imi spune ca ar vrea sa faca arhitectura sau design ,dar nu vrea sa ramina in Moldova la sigur,aici scapa si niste priviri triste si obosite,imi zice ca prietenul ei s-ar multumi cu Moldova,ba mai mult ,nici nu ar vrea sa plece intr-un alt oras,vrea o familie fericita,in care sotia perfecta e la bucatarie si acasa,iar unicele iesiri in oras sunt asociate cu cumparaturile (evident pentru casa si copii) si evenimentele gen: botez,nunti si logodne ale rudelor.

O omoara psihologic cu tot felul de amenintari care vin sa-i distruga cariera,prieteniile ( nemaivorbind de o eventuala relatie ) ,ar vrea sa se desparta dar nici nu mai stie cum sa o faca,fara ca sa auda iar si iar aceleasi aberatii.

Pentru un moment am crezut ca clachez,din simplul motiv ca aceasta situatie o cunosc pe indelete din experientele prietenelor,am zimbit discret si am lasat sucul sa se incalzeasca la atingerea miinii care transmitea ,probabil toata furia care se dezlantuise inauntru.Obosise atat de mult incit la al 5-a apel de la el a inchis telefonul,mi-a zis ca asta o sa o coste scump,a ris ,desi deznadejdea i se citea in priviri,am lasat-o sa termine schita si am plecat.

Mi-am desfarsurat iar si iar acea intilnire si nu puteam sa realizez cit de lase sunt unele persoane la acest moment.

Mi-a scris mai apoi ca pentru micul gest pe care si l-a permis cind era cu mine (vorbim de deconectarea telefonului) a sarbatorit alaturi de noi acuzatii si amenintari.

Acuma prietenul ei este plecat la Moscova (locul unde peste noapte te faci milionar) ,iar ea constientiteaza ca aceasta relatie deja nu o mai poate sfirsi,pentru ea a si intrat in obicei certurile ,acuzatiile si posesivitatea partenerului,asteapta sa plece in Romania la studii si sa uite .. dar oare sa fugi de o conversatie e alegerea cea mai potrivita?

P.S.continui in urmatoarele zile cu noi personaje si istorii )

P.S2.pentru confidentialitatea persoanei,numele a fost schimbat

Refresh!

2011-09-13T11:13:00.000-07:00

Eu am nevoie de un refresh ca la o pagina de pe net,banala si proasta.
Noapte buna la 21.41 ... si Ciao zilei de 13 care a fost de tot proasta.

M-am schimbat!

2011-09-05T10:58:00.000-07:00

Cu fraza asta mi-am inceput dimineata si nu pot sa zic ca a fost una neaparat frumoasa.

Ma si doare inima cind ma gindesc la cite dedublari de personalitate ne supunem spunind in graba si cu accent pe ultimul cuvint “m-am schimbat”,dar imi revin repede caci sunt doar cuvinte,cuvinte care niciodata nu-si vor afla rostul si nu vor prinde viata.

In dimineata urmatoare constiinta se trezeste inaintea noastra,astfel incit avem o dimineata nu prea fericita si dupa cum tipa nervos cugetul nostru atentionindu-ne ca : “nu e un semn bun” schimbarea este aminata.

De fapt ea se amina continuu,caci schimbarea de fapt ar trebui sa vina din interior si sa nu genereze intrebari.

Ca si orice persoana care nu isi doreste o schimbare reala am inceput-o de luni ,m-am trezit la aceeasi ora,fapt ca nu m-a pus in garda,dar ceaiul l-am inlocuit cu o cafea de data asta,de vina sunt caderile de tensiune din ultima vreme.Dupa ritualul de frumuseste am merg cuminte la liceu si mi-am asteptat momentul de glorie,atunci cind eu ma voi ridica in picioare sa plec si ceilalti vor spune : “te-ai schimbat foarte mult”,evident,in asa situatii ar fi fost vorba de un scenariu prost,nu? Ca in telenovelele Mexicane.

Dupa celelalte 30 de minute m-am gindit ca poate ar trebui sa tac,mai mult ca de obicei,ca poate lumea o sa spuna ca gindesc rational,sau mai exact mai rational decit gindeam de obicei,da de unde?tacerea,chiar si pentru mine e o pedeapsa prea cruda.

M-am inarmat cu rabdare si sper ca schimbarea sa vina treptat dar in forta,exact cum vin si rezultatele in politica de la noi,nu,de fapt nici chiar atat de treptat…

Vreau calitate,da?calitate,nu cantitate,asa ca asteptati schimbari,desi voi nu aveti de ce sa le asteptati,le astept eu.

Si voi ati inceput de luni cu o “schimbare”?

P.S.desi textul e dezarmant de sincer (asta pentru ca nu am avut eu timp sa-l incarc cu metafore si fraze pline de subtilitati)sper ca nu v-am plictisit prea tare.

Best wishes,Otilia.

Dragostea e dulce-amaruie cu ceva vinataii in plus si ceva incredere in minus.

2011-08-25T11:44:00.000-07:00

Hai sa o luam de la capat:

Cind apare dragostea?

-cind nici nu te astepti.

-pai daca nu o astept ,la ce bun sa vina,mai bine venea cind o asteptam cuminte in rochia mov si cu pantofii preferati pe mine… nu?

-da,dar nu ai fi apreciat-o la fel cum o s-o apreciezi atunci.. o sa fii surprinsa,debusolata un pic,apoi va trece si te vei simti in al 9-lea cer..

-Ăăăă stai putin,deci dragostea nu vine atunci cind cauti disperata o inima ca adapost,ci vine cind vrea ea?cum e asta?

Era un copil,fericita si increzuta in sine,ii avea pe toti la degetul mic si printre discursurile ei grandioase nu rar se pomenea sa auzi “eu nu o sa ma indragostesc niciodata! Eu nu am sa las nici un barbat sa ma supuna,sau sa ma schimbe intr-un oarecare fel!”.

Asa si a fost,pina nu a crescut si a inceput sa priveasca cu meticulozitate la ea in oglinda.

Avea 45 de kg cu tot cu pantofi si tot i se parea ca nu e in regula ceva cu ea.

-sunt prea slaba!(o replica pe care viseaza sa o rosteasca cam fiecare a 2-a fata din sec 21)

-Am ochii prea mari! Vreau ochi albastri,vreau parul drept,vreau sa merg pe tocuri de 15 cm toata ziua si tot felul de alte chestii care aparent I se pareau imposibile.

A aparul un el,mai exact un ins cu increderea lui Apollo nascuta in el.

In citeva luni a transformat-o pe micuta feminista in micuta supusa, satisfacuta si mirata de maaarele si generosul gest pe care l-a facut “Apollo”.

Din fata care nu rata pentru nimic in lume o duminica cu fetele s-a transformat in fata care nu rateaza o duminica inchisa in casa,pina vine “Apollo”de la frigarui.

Nu odata i-a fost aruncata in fata faptul ca a inselat-o,asta a agravat situatia,a transformat-o in “micuta complexata” ,care are o singura explicatie “logica” :

-E vina mea,eu nu am fost suficient de buna…

Acuma ies amindoi in oras de sarbatori si ea nu-I iese din cuvintul sau autoritar,pe deasupra s-a cam dus rau de tot,de vreme ce inca crede in nevinovatia si sinceritatea lui.

La polul opus,Apollo traieste bine in lumea lui,cu baietii la o bere,apoi pentru distractie “hai sa-mi mai terorizez iubita,ca ei ii place”…

Si stii care e paradoxul? Ca are dreptate!

Urasc cind mi se arunca dulce-amaruia fraza in fata “eu ador cind ne certam…de ce?pentru ca sunt atat de duuulci impacarile..!”-sper ca nu necesita comentarii.

Si spre final,ca sa fie dulce ,dulce asteptarea…

Cind a fost intrebata cum il lasa sa o agreseze si fizic la doar 16 ani ai ea,ea a raspuns atat de duulce incit si acuma am impresia ca am facut abuz de lamii. “ de unde stii tu ca mie nu imi place?”

Asa ca dragelor,sa nu mai veniti cu plingeri de genul “e un dobitoc”.

Da,e dobitocul pe care tu l-ai lasat sa te domine,lasind sa se observe fina diferenta dintre tine si el.

Voi o observati?

P.S.scuze pentru postul exagerat de lung,nu m-am abtinut.

P.S2.fara regasiri accidentate,va rog,m-am inspirat numai din ceea ce vad pe facebook )))si ceea ce mai stiu,uhh ce bine ca prietene mele sunt niste persoane Adecvate,sincer,nu as suporta un Apollo care sa ne strice planurile de week-end.

Best wishes.

1.1.1.

2011-08-20T12:46:00.000-07:00

Stii,era seara cind incercam sa iti scriu pentru prima data,eram speriata si plictisita,aveam chef de o schimbare ( sau de o minune) si una care vine in regim express,am numarat litera cu litera si am incercat sa-ti scriu ceva veridic ,incercam din rasputeri ca frazele mele sa nu imprastie banalitate,eram pentru prima oara poate,sincera cu mine,apoi cu tine si cu ceilalti.

Ceasul ticaia nervos in incercarea de a ma trimite la culcare,vintul suiera a somn,iar copacii se clatinau si ei formind decorul monoton si sumbru al toamnei,al ultimei toamne.

Te-am cautat atunci in toate starile si manifestarile tale,incercam sa-ti indreptatesc fiece cuvint care ma ranea,desi simteam ca in sinea mea luciditatea paleste in fata visului,dar cite vise nu s-au spulberat in fata toamnei?

Vroiai sinceritate si incredere,desi eu nu aveam ce-ti spune,eram asa cum sunt si acum,imi place sa vorbesc despre altceva (a nu se citi altcineva) ,nu despre mine,iar singurul meu confident de incredere e caietul gol ,pe care imi insir in van starile..

Nu ti-a pasat,erai prea altruist ,prea egoist de fapt,ca sa te gindesti la ceilalti,iti placea sa fii sincer cu mine intr-o maniera,apoi sa minti dulce celorlalti ca nu iti pasa,ca prietenia noastra nu valoreaza nimic si ei te credeau,si eu te credeam.

Iti ridea ego-ul cind auzeai ca esti important ,iti era comod faptul ca eram aproape,chiar si atunci cind nu vroiai sa ma vezi ( pentru ca te simteai rau,moral) taceam ambii si numam stelele pentru a le opri si a le stringe in palme.

Dar a trecut,toamnele au scuturat probabil tot ce aveai mai bun,ai incetat sa crezi in tine,desi nu o sa recunosti asta,te ascunzi in lasitati pentru ca aparent nu iti pasa,sau poate e dificil sa faci un pas impotriva autodistrugerii?

P.S.este fara dedicatie speciala )asa ca va rog,”anonimizari” si “regasiri accidentale”

Postul este scris pentru o colectivitate,mai exact pt persoanele care cindva mi-au fost dragi si ne-ar fi legat cindva vreo relatie speciala.
P.S2.si daca va mai scriu,nu inseamna ca vreau ceva la voi,asta inseamna ca respect timpul cind toamna era la inceput.

10 Lucruri pe care nu le stiai despre mine

2011-08-18T08:04:00.000-07:00

1.Sunt punctuala!

Intotdeauna,iar pentru a evita eventuale intrebari,fiti siguri,apreciez oamenii la fel de punctuali ca si mine.

2.”Ador” cind mi se reproseaza ceva,mai ales cind aceasta vine de la un necunoscut .

Unicii oameni care pot sa imi reproseze ceva sunt doar parintii si sora mea,iar daca inca crezi ca ai ceva sa imi reprosezi poate ar fi timpul sa te razgindesti.

3.Urasc cind cineva ma preseaza.

Apreciez mult oamenii care stiu sa aiba rabdare,caci odata ce incepi sa ma presezi,s-ar putea ca efectul sa fie total invers celui scontat.

4.Iubesc oamenii care stiu ce vor de la viata.

Asa ca un eventual raspuns: o sa vedem cum o sa iasa,o sa vad ce parere au ai mei sau trebuie sa ma mai gindesc s-ar putea sa ma dezamageasca rau de tot.

5.”Ador” cind imi spun: „te cunosc”,”stiu cum e”,”stiu ce simti”,”stiu ce crezi” niste persoane care nici macar nu le-am cunoscut personal.

Majoritatea persoanelor care pretind ca stiu foarte multe despre mine sunt niste indivizi cu nivel intelectual sub limitele necunoscutului ,care cu greu pot sa imi rosteasca si sa imi scrie corect numele,care nu stiu nimic despre mine si se iau dupa aparente si birfele unora ca si ei.Rusine!

6.Pentru mine e importanta stabilitatea si credibilitatea.

Asa ca scuzele pot fi acceptate,dar nu si indreptatite.

7.Fac curat cind sunt suparata,enervata sau doar plictisita.

Si tu ai face bine sa faci acelasi lucru,macar in ginduri daca nu in camera sau casa si in loc sa le dai dureri de cap la ai tai,relaxeaza-te,miine e un nou inceput,o noua sansa de a fi fericit.

8.Sunt pentru naturalete.

Termina sa o faci pe printesa cautind pe toate site-urile lectii video de makeup si hair-styling a la Dita von Teese,nu-ti omori personalitatea cu tot felul de idealuri ce sunt departe de „ideal” )))

9.Adevarul e secretul.

Cum adevarul nu se impaca cu secretele.. sunt pentru adevar ,cred ca fiecare din noi are dreptul sa stie adevarul,nu-i asa?

10.nu am timp ca sa regret ceva din trecutul meu,caci totul e abia la inceput.

Gandhi spunea : Orice ai face in viata este nesemnificativ,important este sa faci ceva.

7.08.11

2011-08-06T14:37:00.000-07:00

Cum e cu limita dintre autocritica si complex?dar dintre incredere in sine si narcisism?
Traiesc,de fapt traim cu totii intr-o era a "autodistrugerii",suntem influientati din afara prin toate mijloacele posibile gen: tv,net,clipuri video etc.
Deja nu mai e secret ca ciresele cele mai gustoase cresc la vecinul de peste gard,dar cind vine vorba despre modul de viata,haine,mincare ,modul de a zimbi si alte chestii care aparent ar trebui sa apara banale,imi spune si mie cineva unde naiba ai mai vazut ca moldovenii,alta data crestini inflacarati,curajosi si patrioti sa fie pasionati de:
yoga-ca cica face silueta frumoasa,iar daca esti vegetarian- nu iei karma animalelor omorite (care cica sunt suferinde) asupra constiintei tale,iar hainele le scoti din dulapul bunicii si cu cit mai ciudate cu atat sunt mai "stylish".
Bine,incet ajung si la tema propriu-zisa.
Am ramas interzisa ieri cind am vazut pe twitter un mesaj aparent simplu al unei fete extraordinar de frumoase si foarte,dar foaarte slaba si nu exagerez,citez"mi-e foarte,foarte foame,dar sunt la dieta" .La naiba,unde ne ducem?am impresia ca viata se tine pe marketing...
Vogue-ul e "biblia" modei? da? si fetele care se infometeaza,altele mor luptindu-se cu anorexia ca sa arate macar cit de putin ca si tipele pline de photoshop in revista ce sunt? arhangheli?
Ce bine se pricepi la comparatii,cu acelasi succes ar putea sa ia niste schelete din cabinetul de biologie de prin high-school-urile lor cu obezi si sa le bage pe podium.
America tot promoveaza modelele cu aspect androgin,poate e si asta o strategie in lupta cu obezitatea,dar nu ar fi mai simplu ca sa scoata retelele de junk food si sa ii invete sa se alimenteze corect?.

Nu sustin nici o parte,dar mi se pare absurd ca o fata de 13-14 ani sa stea pe diete
As putea eu sa strig sus si tare ca personalitatea e cheia spre succes,oricum nu ar avea nici un rezultat,sunt si eu fata,sunt si eu impotriva meselor copioase si uneori si eu traiesc cu "aer",dar nu am exagerat niciodata.
Si totusi,unde s-au pierdut best-seller-urile cu titluri ce contin "Personalitatea"?
Inteleg ca acuma orice fata se vrea Kate Moss sau Lady Gaga ( ca prima e frumoasa,a 2-a e famous),dar pina la urma sunt si ele parte dintr-un scenariu al celebritatii,au si ele zile proaste si pot sa iasa si ele fara make-up in strada.
Ne miram de ni se arcuieste sprinceana pina la refuz cind vedem o poza cu vreo "vedetushka" nemachiata,da' cind aruncam o privire in oglinda ai impresia ca incepe sa se "increteasca de durere,sau de placere"..
Habar nu am,uneori ma urasc incit as putea sa sparg o oglinda de ciuda ca nu arat ca nu stiu ce star de prin cetate,alteori ma simt the best si sunt stapina pe emotii...
Niciodata nu am trecut insa de "linia rosie" dintre incredere in sine si narcisism ,ori autocritica si complex.
Voi?
Best wishes,Otilia.

2011-08-03T06:35:00.000-07:00

M-am saturat sa ma joc cu cuvintele,m-am saturat sa idolatrizez tot felul de cretini cu acte de “sfinti” si mai mult de atat, am obosit de mine.

Intotdeauna m-am gindit la cine sunt si ce vreau sa fac pe viitor si variante erau mii,ba chiar imi si imaginam cum stau atenta la discursul altora,apoi,ma ridic increzuta si imi fac jocul,al meu,nu al lor.

Acuma traiesc intr-un amalgam de amintiri ,amintiri ce vor sa plece,iar eu nu am chef sa le opresc.

E timpul unor noi “amintiri”! da,si vara aceasta tot amintire deja imi e,si poate si privirea obositor de falsa a unora tot amintire va fi.

Imi tin prezentul in miini,il protejez de toate relele care l-ar putea amagi,il tin strins in miini,nu e vorba aici de nici o libertate,daca tot nu pot sa fiu stapina pe viitorul meu ,macar prezentul sa nu mi-l complic si am sa-l las sa zboare odata si poate,atunci, ca si miile de fluturi multicolori ce-i vezi vara prin cimpii ,se vor imprastia si visele mele facind inconjurul natural al pamintului,si poate s-or intoare citeva “realitati” spre a juca cu mine in sah-ul vietii.

Habar nu am cine sunt si ce realitate traiesc,stiu sigur ca nu sunt “unica”,nu sunt” greu de gasit si imposibil de uitat”(sau cum naiba era si afirmatia aia ) si nici nu am aere cit un balon cu heliu care striga sus si tare ca “e in colectie limitata”(ma refer la unele tipe,bineinteles care au astfel de afirmatii) ,nu am tupeu cit imi tine tocul de 12 cm si nici nu fitoasa incit sa iti fie frica sa te apropii,nu am cersit sentimente nimanui si nici nu am afirmat vreodata ca “sunt mai buna acum,ca sa-i demonstrez boului ca pot “,evident nu am sa scap placerea de a comenta asupra acestei afirmatii.
Daca incerci sa-i demonstrezi unui “bou”ceva,tot tu ramii “vaca”(daca tot ne plac atat de mult animalele).

Ramin realista,am obosit de pesimismul meu ,iar in optimismul altora parca nu ma simt prea confortabil,ati abosit sa cititi,iar unii nici nu au ajuns pina la acest rind,dar va multumesc ca existati .
P.S.si nu uitati,”inselindu-I pe altii,te inseli pe tine insuti “

Best wishes,Otilia.

Iubim prin carti?

2011-07-29T02:31:00.000-07:00

Cind eram mica iubeam sa ascult ore in sir povestile mamei tot mai obosite si chinuite,caci mama mai avea si citiva zeci de elevi la scoala dornici,ca si mine, sa asculte,mai putin sa citeasca sau sa creeze singuri (elevii nu s-au schimbat prea mult de atunci).

Si fraza dupa fraza ma simteam si eu printesa si eram suparata rau pe surorile Cenusaresei care ii faceau viata amara si ii indoliau unghiile din cauza muncilor grele pe care le avea de indeplinit,cind ajungeam la secventa cu pantofiorul ma uitam sfiata la piciorul meu,care de pe atunci era destul de micut ( avind in vedere ca eu inca port 35) ,in studiam cu atentie,imi promiteam ca va ramina la fel de mic si cind printul va veni o sa-mi incapa repejor pantoful…

Apoi veni rindul “Albei ca zapada”,eram fericita ca piticii o ajutau si o iubeau in egala masura pe mica printesa si incercam sa-mi insir in minte diferite scenarii care ar face-o pe ea sa se salveze de minciunile mamei vitrege,ajungeam la secventa cu printul si parca si somnul era somn si eu eram mai multumita cind stiam ca printesa doarme linistita in regatul sau..

Si an dupa an,povestile se schimbau,veni rindul altor povestiri,apoi chiar romane..

Definitia dragostei se modifica cu fiecare pagina pe care o citeam,in “Enigma Otiliei” o vedeam ca pe un sacrificiu.. in “Ion” ca un capriciu,in “Ciuleandra “ca suferinta etc.

Cu cartile e mult mai usor,amprenta cititorului nu schimba nimic,cartea oricum e scrisa ,iar scenariul nu il schimbi decit daca scrii o “partea a 2-a”.

In viata personajele sunt mult mai amagitoare,lucruri care aparent ar trebui sa apara clare,sunt ascunse doar pentru ca ar putea sa supere sau sa sfideze atitudinea publica.

Oamenii tot mai putini stiu sa iubeasca,ei se asociaza tot mai mult cu cartile,iar daca cineva inca se mai indoieste de asta,spuneti-mi care e cartea ce va schimbat personalitatea si am sa va spun cu ce asociati dragostea …

Best wishes,Otilia.

Respiro*

2011-07-25T06:31:00.000-07:00

Am invatat sa spunem "Adio" prin cuvinte alese frumos ,parca venite sa spuna ca nu e vina nimanui,sa iubim prin sms-uri si sa plingem in ploaie.
Cautam scuze pentru noi si dam vina pe personalitate atunci cind vine vorba de greseli.
Iubim cind pierdem si de cele mai multe ori e o iubire falsa... obosita si scuzata,
pentru multi dintre voi iubirea inseamna sa suferi,iar cind jocul isi schimba regulile,fata unora se schimba la fel de repede ca si lupul din "Scufita rosie"(sa-mi fie scuzata asocierea,o vreau mai fina) .
Eu doar ascult piesa,o ascult pentru ca nu o sa mai aud una noua de la Amy...Rest in Peace.
P.S.nu am fost o fana,dar mi-a placut mult muzica ei,de la stare la stare )
Best wishes )

Hai la plimbare!

2011-07-20T12:56:00.000-07:00

E vara,e canicula,iar eu am inceput sa scriu mai rar,ginduri am milioane,dar parca nu prea imi iese sa la insir frumos pe pagina.

In ultimele zile am inteles ca mi-e dor de copilarie,serios,asa ca duminica mi-am facut un program cu toate bucuriile copilariei: Parc de distractii,vata de zahar,inghetata,role si muulte muulte altele,acuma ma intreb daca mai exista copii care viseaza la o excursie la Disneyland sau macar la o tura prin parcul de distractii,nu cred,pentru ca toate deliciile copilariei sunt acum la distant unui click.

A devenit prea simplu si prea banal,inainte daca cautam zile intregi cadouri pentru cei dragi,acum o putem face deschizind citeva pagini si alegind culoarea potrivita,in citeva zile cadoul sta arajat frumos asteptindu-si stapinul.

Nici dulciurile nu mai sunt ce au fost,inainte parintii erau exasperati din cauza lui “Kinder” da,da ciocolata aia buclucasa cu jucarii in ea (aveam si eu o colectie intreaga) acum pe nimeni nu mai poti amagi cu o ciocolata.

Ma dezgusta tendinta de a merge in pas cu tehnologia atunci cind se refera la copii si adolescenti,acuma e un “must” sa ai Iphone,Blackberry,iar fara Ipad nu mai iese nimeni din casa…

Inainte citeam carti prin parcuri ,acuma se sta pe facebook oriunde,chiar si in cluburi.

Ok,sa zicem ca asta ne ocupa timpul,dar cum ramine cu viata personala?ne-o afisam bine-merci pe internet,iar apoi ne plingem ca nu exista confidentialitate.

Cei ce-si cauta iubirea pe net sunt total o alta istorie,am obosit de emisiuni in care se prezinta obsedatii si victimele lor.

Si totusi?unde s-a pierdut acea jovialitate?acea libertate si fericire a unei duminici linistite cu o carte si o iesire in parc?

Poate e timpul sa mai lasam tehnologia la o parte si sa ne ocupam de propria persoana,de sentimente,de oamenii dragi?

Best wishes,Otilia.

Tu unde-ti cauti printul?

2011-07-10T14:58:00.000-07:00

Aparent postarea asta ar trebui sa va amuze,cel putin pe mine ma amuza gindul ca printii stau la Cocos ,Famous sau Barbarella.

E ora 22.00 in camere e dezordine generala,paietele,kilogramele de cosmetica si tupeul sunt aranjate frumos pentru a isi face aparitia in lumea mondena sau beau-monde-ul Chisinaului.

Cam in fiecare week-end vezi cite o stea aparuta de nicaieri cu banii taticului si fitele incurajate de numarul fabulous de prieteni aparenti cu scopuri destul de reale(ex:intrare libera in cluburi de fite )

Stilul ,perfectiunea si inteligenta acuma cica se cumpara,de dragoste nu mai vorbesc,e prea invechita tema si totusi,sunt sute de oameni care cred ca prin aceste cluburi,sau oricare altele (la care un cocktail costa de la 10 euro in sus) se ascund printii cu Maybach sau cel putin cu vreun BMW seria 6 .

Stiu citiva printi norocosi,dar vita lor nobila e doar legata de banii taticului investiti cu cap in citeva afaceri.Sunt niste norocosi nu?au case de 10 ori mai mari decit apartamentul unde stai si haine cu marci care-ti taie rasuflarea,pe deasupra au si prieteni ,care,la fel ca si ei au destui bani si sunt destul de populari ca sa-si asigure un trai decent fara ca sa fie nevoie sa lucreze vreodata.

Le dispretuiesti,daca sunt fete, pentru ca sunt alfel decit tine (sau cel putin tu crezi asta),iar baietii ii iubesti pentru ca iti pot asigura viata la care visezi,nu?

Trezeste-te,stiu,o sa doara ceea ce o sa-ti zic,mai mult de atat tu nici nu o sa crezi,nu conteaza.

Atunci cind tu erai suparat pe ai tai si te refugiai la prieteni ,el ii astepta pe ai lui ca sa-I fie alaturi macar la ziua sa de nastere.

Atunci cind te saturai de atentia prietenilor care isi faceau griji pentru tine ,el se plictisea de cei care il iubeau doar pentru “titlu”,iar daca sa il adaptam la prezent ,atunci doar pentru “nume”.

Poate nu e chiar atat de interesant individul,poate nu are personalitate,sau din contra poate sa fie o persoana ce sties a manipuleze mai bine decit stii tu sa-ti faci boticul cu citeva grame bune de lip-gloss.(ma refer la persoanele care isi cauta fericirea prin contul din banca al socrilor ))

Vrei sa fii in cercul lui de prieteni,sa iti fie alaturi ,sa-I afli secretele,de ce? Pentru ca esti o persoana la fel de egoista ca si el (atunci cind spui ca nu poate iubi cu adevarat) ,pentru ca oricit de nobile nu ar fi pornirile tale,oricum te opresti doar la ideea ca e bogat,dar oare nu ar trebui sa ne cautam fericirea pe strada noastra?

Incetati sa dati vina pe ei,intr-adevar,sunt si fitosi si prea increzuti in ei uneori,dar oare tu nu esti?niciodata?

Si da,fericirea nu sta in meniu la Cocos,Famous sau Barbarella si nici in oricare local,ar fi banal sa zic ca nu se cumpara,dar daca ai de ales intre o fericire fara titlu si una pe care ai vazut-o doar pe retelele de socializare,alege-o pe aia reala,sper ca ai inteles care e ideea,nu conteaza iti cauti un amic sau un iubit.

P.S.imi cer scuze dar sunt prea obosita ca sa redactez postarea,daca am scapat greseli,iertati-le,daca v-am plictisit,imi pare rau.

Best wishes,Otilia.

Tu cit mai stai?

2011-07-08T06:29:00.000-07:00

(Intre o vaca virtuala si una reala,prefer una reala ca asta macar tace si e si stilata)

Deja nu mai e un secret ca retelele de socializare ne omoara tot timpul,ceva timp in urma cineva m-a intrebat de ce mai stau pe odnoklassniki? Intotdeauna am o scuza si i-am zis ca asa pot sa comunic cu colegii mei si prietenii care nu au facebook,dar nu am fost sincera.

Acuma am inteles ca deja ma agaseaza rau de tot intrebarile unora,complimentele ieftine si trase de coada,discutiile enervante la 12.00 noaptea despre feminitate si comentariile “copy/paste” de la pozele mele.

Cit timp facebook-ul nu o sa fie invadat de indivizi agramati si lipsiti de simtul realitatii o sa am pagina care sunt sigura nu o sa-mi ocupe tot timpul,cu odnoklassniki am terminat-o de azi.

Desi am mai zis-o de citeva ori apoi mi-am reinnoit pagina,acuma sincer vorbind ma enerveaza orice “oaspete” cu statut de “VIP” si “ne znakomliusi” .

E timpul sa spun ca intre “Ivanhoe” si retelele de socializare ,saptamina asta l-am ales pe Ivanhoe,desi e despre cavaleri si momentan inca sunt la stadiul de “plictiseala generala”,dar saptamina viitoare il citesc pe Dostoievski si “Idiotul “lui.

Tu cit mai stai?

P.S.”Odnoklassniki-retea de socializare care seaman rau de tot cu facebook,numai ca specimenele de acolo sunt mult mai variate”

“Ne znakomliusi-nume dat unor utilizatori care se cred VIP si care,cred eu s-au saturat de invitatiile cu numar fabulos”

Sa fi fost viu Casanova…

2011-07-01T14:06:00.000-07:00

(sau cum imi indrept eu nervii in scopuri frumoase)

E ora cinei,turcii servesc galant felurile de bucate combinate din cele 7 zile ale saptaminii ,spre bucuria rusilor si a unor moldoveni veniti sa puna citeva kilograme,ca doar nu degeaba sta omul in “All inclusive”.

Linga mine,un grup de idioti,dar mai intii de toate trebuie sa justific de ce sunt “idioti”.

De ceva timp fiece baiat care are ceva anisori se autodeclara ditamai Casanova.

Astia din fata mea nu fac altceva decit sa se plinga ca fetele-s fitoase si proaste,cica “cum poti sa ratezi asa sansa sa fie cu mine? “,nu am sa descriu exteriorul super pompos si tipic “reciclabil”al lor.

Baieti,prima si singura regula a mea vis-à-vis de agatat.

1.Spatati-va pe fata ( utilizati sapunul pe care l-ati ascuns in geanta pe post de “suvenircik”pentru cei dragi,uitati-va in oglinda si zimbiti ) ,acuma memorati o chestie “nimeni,dar chiar nimeni( sau cel putin nimeni din persoanele adecvate) nu merge la agatat in hotele de 5 stele,evident daca nu vrei sa te trezesti cu vre-o pipita in “halat crosetat “ de vre-o 50 de ani cu floare-n par ( o face doamna pe romantica) de care sa nu poti scapa in urmatoarele 7 zile cit iti tine tie vacanta pentru autoafirmare.

Acuma.. dragilor.. carati-va la naiba cu pretentiile voastre de Casanova invechit.

Inca nimeni nu s-a plictisit de toate “tips-urile pentru a cuceri un barbat”?…ciudat,pentru ca astia in raspuns scriu manuale de “Pick-up”in care femeile sunt de fapt soareci de experiment.

Bine ,ma intreb acuma de ce nimeni nu scrie cum sa scapam de smecherii care ne-au impinzit societatea si care ne obosesc cu patratelele lor prin pozele de profil,sau cu noua lor freza,tricou,perie de dinti sau orice altceva.Credeti-ma pe cuvint,e mai usor sa gasesti indicatii cum sa-I cuceresti ( sunt tot felul de reviste glossy cu tot felul de titluri ieftine care incep cu 10 tips-uri) ,uneori e vital sa stii cum sa-I inveti sa plece din viata ta ( mai exact sa zboare prin fereastra inchisa)

Sincer,am inceput sa ma plictisesc de toti “Feti-Frumosii”cu nick-name pompos,cu poze narcisiste ( de parca eu toata viata am visat sa deschid dimineata mailul si sa-i gasesc “boticul zimbaret” si oglinda nespalata…) in fiecare zi acelasi fenomen tipic “Dorian Gray” (ca sa fiu draguta) .

Acuma,utimul adevar.. Dac-ar fi fost Casanova viu,v-ar omori pe toti care faceti acum istorie pe Odnoklassniki si Facebook.

P.S. Iar pentru cei care stiu sa fie “eu” in fiece situatie,care stiu sa cucereasca fara ca sa citeasca manuale si sa faca notite din filme,tot respectul meu,caci sunteti putini,eu cunosc citiva si le-am zis ca imi amintesc de Casanova si ca imi sunt dragi ,pentru ca sunt si destepti .

Best wishes,Otilia.

Și tu?cît mai alergi?

2011-06-27T11:35:00.000-07:00

Oamenii aleargă veșnic după un gram de fericire,se opresc pe la jumătatea drumului să se gîndească dacă a fost fericit acum două minute,dacă are rost să mai caute și se pierde între căutări și expresii îndepărtate a perfecțiunii.

Alții se mulțumesc cu ceea ce au,rareori scoțînd din sertarul prăfuit o poză cu un ideal,îl privește fix și depărtat într-un fel,de parcă i-ar fi frică să îl placă ,se uită în jur,apoi cu un gest spontan ,dar care părea repetat de cîteva sute de ori,închise sertarul,însă nu uită să așeze în el cu grijă fotografia în alb-negru a unui ideal îndepărtat.

Ne mulțumim cu jumătăți de măsură,deseori,pentru că suntem convinși că nu merităm mai mult,sau chiar dacă am merita,soarta deja a împărțit tuturor rolurile și nouă ne-a revenit ceea ce ne-a revenit.

Deseori ne aflăm într-o stare de anxietate..trăim cu frica de a nu pierde ceea ce avem,și totuși ceea ce avem nu e ceea ce am dori sa avem.

Ne trezim in toiul nopții cu gîndul că de mâine schimbăm ceva ,adormim,iar cînd se face dimineață dăm vina pe ploaie si zîmbim din nou si cu aceeași expresie a cărei “mută urîțenie este tot așa de expresivă ca și fața unui imbecil” ( asa cum spunea Flaubert in Madame Bovary)

Cît de mult mi-aș dori ca eu să fiu altfel,dar nu sunt..tot ce pot să fac este să constat că încă nu am reușit să fac ordine în dulapul cu dorințe .

Best wishes <3

Inocenta se plateste sau un post in stilul lui Brontë )

2011-06-13T14:27:00.000-07:00

Cind D-zeu a creat lumea probabil nu s-a gindit ca pina si culorile vor fi interpretate si uite asa se face ca in ultimul timp s-au creat 2 clisee legate de culori.. primul ar fi legat de Blonde,exact,tema mea preferata..

Pacat e ca savantii nu s-au pronuntat inca in privinta faptului ca Eva ar fi fost blonda sau bruneta..sau chiar roscata.. si nici eu nu am sa o fac,da tot despre blonde am sa vorbesc.

Nu stiu eu de unde s-a luat cliseul asta ca Iq-ul blondelor ar fi mai inferior decit a brunetelor ,dar valul asta de oxigenare a parului si creierului tot de la Monroe vine si cum nebunia nu vine niciodata singura au aparut si barbatii cu constatarile lor..

In opinia lor blondele ar fi sexy,focoase,putin inteligente si usuratice.. ,paradoxal e faptul ca tot ei spun asta si despre surorile lor,mamele..sau chiar despre ei..fiindca poarta aceeasi culoare la par…

Si daca tot e democratie(un coleg de-al meu fiece tema de discute sau fiece explicatie o incepe cu aceeasi fraza “e democratie” asa ca sa nu fie luata in serios)unele blonde au inceput sa se foloseasca de statutul lor de sex-simbol.. sau de persoane a carui nivel de naivitate se invirte si in aer ,astea au inceput sa sustina “si ce daca am gresit?sunt blonda!”….”nu am vazut barajul si am dat cu masina peste el,e ceva normal,sunt blonda!”…. si toata chestia asta e invesnicita de felinele de pe panourile publicitare si de pe paginile barbatilor unde-si tin “wish-list-urile”. Eu una,sustin ca nu toate blondele sunt naive.. sau chiar proaste,pentru mine tot Lady-Diana ramane idealul de femeie,iar Monroe este personajul care imi inspira diminetile.. desi da,sunt bruneta,sau satena (desi femeile din “rasa”satenelor nu sunt recunoscute de carte barbati)

In era polemizarii diplomatice a diferentelor de caractere si culoare a parului eu sustin ca nu conteaza culoarea…ba mai mult,daca inca la 10 ani ai tai visezi ca o sa vina o zi si o sa-ti oxigenezi parul si creierul… iti spun .. nu conteaza,oricit de frumoasa,desteapta,inocenta..oricit de sinceri ar fi ochii tai sau orice parametri ai avea nu o sa schimbe nimic pentru ca barbatului nu-i lipseste o coasta,dar o doaga ) (sa-mi fie scuzata expresia).Si oricit de inversunata nu ar fi lupta dintre brunete si blonde,brunetele ar trebui sa invete ceva de la ele.. da,de la blonde,dar nu de la toate..ci de la una singura,da,Monroe,si da,actrita..

“Husbands are chiefly good as lovers when they are betraying their wives”

Da,dar deja aplicati-o sau transformati-o conform virstei pe care o purtati.Si inca una ,toti cei care sustin ca blondele sunt naive si usuratice au avut macar o singura data o blonda in viata lor care le-a dezamagit asteptarile si cind totul a luat sfirsit au dat vina pe ele si pe culoarea parului,asa ca nu-i credeti pe cei care jura ca nu ar da un ban pe o blonda,pentru ca tot una ca ea sta in topul preferintelor lor.

P.S.Textul trebuie interpretat ca atare,nu ma declar protectoare a blondelor,cid doar a celor care au meritat sa fie brunete :D ,vorbesc de Monroe si Lady Diana.

Pentru ca merit!

2011-06-11T12:04:00.000-07:00

Daca inca mai credeti in vise impartasite si in noroc comun..
Daca inca sperati ca unei persoane sa-i fie caracteristice fidelitatea si increderea...si respectul..
Daca inca mai vedeti lumea in culori multicolore cu zimbete dulci si frumoase..
Daca inca mai tindeti spre un ideal comun si o viata linistita...
Daca inca aveti o lista de asteptari si dorinte pe care o vedeti intr-un viitor apropiat completata...

Renunta!
Pentru ca un vis poate fi doar al tau... pentru ca nimeni nu-l poate visa in acelasi mod ca si tine..
Pentru ca alb si negru sunt si ele culori ,iar oamenii "cu dintii afara" nu zimbesc...ci asteapta momentul potrivit ca sa rida de tine ( ca sa nu zic ca asteapta sa muste )
Pentru ca un ideal este o chestie proprie ,iar in conceptia altora un ideal tine de egoism...astfel nu este real sa-l impartiti.... desi cineva spunea ca "Dragostea este un egoism impartit la doi"...eu egoismul nu-l mai impart cu nimeni...
Iar listele cu dorinte sunt interminabile...si tot ce te-ar putea face sa te simti fericita este persoana care te-ar intelege si ar incerca sa faca reala fericirea ta.... sau macar sa-ti lumineze privirea un un zimbet... nu cu niste "dinti"...
Eu pina atunci ma multumesc cu o vacanta...
Va mai scriu cind scap din furtuna de nisip ce m-a invaluit de dimineata,pup )
P.S.Credeti ca " Procesul" lui Franz Kaffka este o carte care mi-ar caracteriza..sau mi-ar multumi asteptarile? :D

Un "te iubesc frenetic" sau “zayka spune-mi unde esti”

2011-06-09T13:49:00.000-07:00

In ultimul timp incerc sa ma abtin de la comentarii vis-a-vis de unele persoane,dar astazi am decis sa trec dincolo de linia pacifista si sa va povestesc ceva..

Se intimpla ca eu uneori cind fac calatorii indepartate intilnesc oameni cu adevarat “interesanti”,ca altfel nu pot sa le zic.

Intr-o calatorie de-a mea ,recenta… obosita si ticsita linga niste “Feti –frumosi”,care se vede ca muncisera de zor si se simteau parte din trecutul glorios al patriei noastre,sau cel putin asta presupun eu,cert este ca tipii considerau un must-have sa nu porti deodorant.. dar asta e a 2-a poveste despre cum trebuie educate speciile rare ale Terrei….

In fata mea,o dom’soara,aratoasa,deloc intimidata de caldura si multimea de oameni care asteapta sa ajunga mai repede la destinatie (am spus eu ca soferii moldoveni sunt cei mai atenti .. eu am intilnit unul care face 4 ore de la Balti la Chisinau) ,dupa ce s-a plictisit de muzica ce rasuna din gadget-ul ei de parca eu toata viata as fi fost fan “Marinel Copil-Minune”,incepe sa ticaie cu unghiile grandioase ( asta explica lungimea lor,cred ca aveam cel putin 5 cm) numarul unui oarecare “Zayka” (vezi explicatie jos) si isi deschide boticul deranjata de sforaitul vecinului ei

.Conversatia lor a fost scurta (la minte) da luuunga in minute…

-“Alio”(la noi e mai in trend sa spui asa decit un simplu Alo”).. ce faci?unde esti?

….se vede ca tipul nu vroia sa-I dea explicatii si evita intrebarea (unde esti)..

-Zayka ,hai nu glumi asa cu mine ,spune-mi unde esti..

… eu nu vreau sa-mi imaginez unde si ce i-a raspuns baiatul..

-Zayka tu vrei ca eu sa ma supar pe tine? hai spune (si ilustreaza un zimbet care ar fi prevestit un raspuns pozitiv pt ea)

Nu vreau sa mai scriu de 100 de ori “Zayka unde esti” sau sa-i descriu starea de “depresie inflamabila" mai bine explic de ce am scris asta…

Fata de fapt era destul de desteapta,dar tot e mai “trendy” cind faci figuri frumoase in public (la ce public avea,o inteleg ).

Mai apoi a discutat cu cineva din parintii ei (la fel de zgomotos) dar ,surpriza!fata stie sa spuna “Alo” si stie sa aleaga tonalitatea atunci cind vine vorba de discoteca )))

Dar noua mai mult ne place cind atragem privirile si cind ne conformam mediului… ne place sa glumim si sa ridem zgomotos chiar daca gluma a fost destul de cretina.. dar trebuie cumva sa sustinem persoana care ne sta in fata.

*Zayka-termen care in romana ar suna cam asa: “iepuras”..da cum barbatii nostri sunt prea barbati ca sa fie “iepuri” la noi li se spun “Zayka”

*Alio-termen care la oamenii ce nu au timp de figuri si aiureli suna simplu “Alo”.

P.S.Eu nu stiu daca postarea asta v-a spus ceva,dar am sa concretizez : barbatii daca vor alintati..cred eu ca li s-ar potrivi si alte denumiri de “animale”..ca de exemplu “tigru”…Statistica (mea) a demonstrat ca 9 barbati din 10 se simt tigri si ca paradoxal toti au spus ca au facut un test magnific si ca este demonstrat ca personalitatea lor se aliniaza perfect cu a unui tigru..Ciudat,de ce personalitatea unora nu s-ar potrivi perfect cu una a “berbecului” sau a “boului-una rabdatoare si intelegatoare,gata sa duca pe umeri toate greutatile vietii”… sau a “magarului- cel care stie intotdeauna unde-I sunt urechile”…sau a “cerbului-plin de grandoare (pina nu si-a vazut coarnele)”,sunt multe animale care v-ar putea caracteriza personalitatea .

P.S2.Si cum ar fi spus matusa mea Eugenia.. In toate trebuie sa existe o limita si un
“raison d'être”care ar putea sa determine ce ,unde si cum ar trebui sa te porti,doar nu este normal ca 30 de minute sa-ti asculte oamenii jalnica ta ruga “Zayka ,spune-mi unde esti”….Eu miine la sigur am sa regret postarea asta,asa ca savurati-o cit e calda :D

A inflorit lavanda-n cimpuri si in suflete…

2011-06-03T15:47:00.000-07:00

E tirziu,ceasul imi ticaie nervos spre nemultumirea mea si a “motanului” care se arata suparat de sunetul ce ii aminteste si lui si mie ca fiecare secunda trece,eu imi amintesc rusinata ca azi poate pentru prima data am pierdut numarul zilelor,la propriu,imi amintesc ca un om drag cind a facut si el acelasi lucru si-a impachetat bagajele si a strigat celor ce nu intelegeau ce se petrece: “am nevoie de o vacanta”si a plecat,a revenit zimbaret si optimist… si cu un bagaj inestimabil de amintiri.

Amintirile mele sunt dorinte,niciodata nu rascolesc trecutul,pentru ca doare..poate a si fost vina mea in multe lucruri ce s-au intimplat,dar nu cred ca este normal ca eu sa imi asum toate deciziile ..si sincer,cind vad mesajele in care sunt oarecum prezenta.. unicul meu sentiment e de regret..nu pentru ceea ce am facut,dar pentru faptul ca nu am fost altfel,ca nu am mintit,nu am procedat aiurea..ci pentru ca am fost sincera.. nu se merita..sinceritatea nu se apreciaza...mai apoi tot tu trebuie sa platesti..

Traim intr-o lume in care unicul statut pe care il putem afisa este de “online” sau “offline”..daca esti in joc atunci esti cineva.. daca ai peste o suta de comentarii ..esti un star,daca ai un blog esti superstar,iar daca pe blogul ala mai si scrii ,pe linga faptul ca iti bagi tot felul de chestii ,gen ”noii mei cercei” ,”noua mea bijuterie”, “noul meu telefon”,atunci poti sa te consideri un “icon” …

Deja ne-am obisnuit cu faptul ca unii o sa ne iubeasca neconditionat..si o sa ne foloseasca ca mai apoi sa spuna despre noi tot felul de chestii.. si intr-un final sa nu aiba curajul sa-ti spuna ce gindeste…la inceput credeam ca e de vina anturajul,tara,planeta…numai nu eu.. pentru ca pina la urma eu sunt cea care le permit…eu sunt cea care ii adaug in viata mea,iar ei imi dau “delete”cind au copiat destula informatie… pe care o distribuie mai apoi celorlalti..si aia dornici de senzatii …

Si revin la lavanda.. e floarea romanticilor.. poate sunt .. poate nu… poate cred in ea,dar in acelasi timp incerc sa o alung.. e mai simplu,pentru mine,pentru ei..pentru tine.

Cineva imi spunea ca unicul lucru care il aduce la realitate si il face sa creada in ziua de mine este cimpul cu lavanda.. in care a adormit si nu mai vroia sa se trezeasca.. altcineva mi-a zis chiar ca unicul lucru care il tine asa sus este faptul ca in fiecare vara datorita statutului merge in Franta..iar acolo sunt niste cimpuri cu lavanda ce iti taie rasuflarea.Eu inca nu am simtit-o… dar de fiecare data cind simt ca aerul nu mai e aer si ca vreau sa fug de realitate..deschid cartea unde pastrez un fir de lavanda.. de cite ori am incercat sa o arunc… gaseam tot felul de explicatii.. si a ramas acolo,eu o iau in mina si cred ca intr-o zi am sa alerg si eu in cimpul de lavanda …

Nu stiu..niciodata nu mi-au iesit textele in care imi exprimam dorintele sau eram fericita… de aia majoritatea textelor par mai mut pesimiste..dar nu sunt,sunt de fapt niste texte obosite.. neredactate… imperfecte la fel ca si asta.. nu am nici timp nici chef sa fac ceva cu ele.. sincer,atunci cind am citit despre un actor care nu isi privea niciodata filmele il credeam putin nebun.. apoi m-am cunoscut pe mine..si aici a si inceput nebunia… incerc sa-mi recitesc textele din trecut si apoi le inchid nervoasa si dezamagia intr-un fel.. dar asta sunt eu.. fata cu textele si cimpul de lavanda..mai mult nu pot fi….

hai sa ne imaginam Sinceritatea....

2011-05-31T05:07:00.000-07:00

Imagineaza-ti ca esti singur undeva intr-un oras mare,cuprins de frica unui nou inceput,ochii o iau in toate partile,iar miinile iti stau atirnate neputincios in jos,nu picioarele se impotrivesc sa mearga unde vrei tu… pentru ca ele nu pot sa zboare… te asezi umil si rusinat intr-un colt,incerci sa nu atragi atentia,ridici ochii spre cer si incerci sa-l apropii jucindu-te cu miinile si ieprasii de soare…cit de mult ai vrea ca totul sa fie un vis… esti puternic… sau cel putin asa ti s-a spus,de multe ori ai luat decizii care aparent i-ar fi omorit pe ceilalti(emotional vorbind) nu te atasezi de oameni si unica persoana pe care o urasti mai mult decit pe ceilalti esti tu.

In incercarea de a face un bilant ,gindurile mele sunt prea multe si prea dezamagite de cei din jur,oarecum te-ai obisnuit cu lasitatea celorlaltor persoane,atunci cind aparent deciziile le luati impreuna,ca mai apoi sa ti le asumi tu insasi… si paradoxal esti fata… stii,uneori faptul ca tu nu ai nici un prieten care sa te cunoasca in totalitate ii face pe ceilalti sa creada ca esti puternica si net superior celorlalti… dar nu esti..si nici eu nu sunt.. incerc acum sa te alung din gindurile mele..caci tu esti Eu,iar sinceritatea pe care mi-o permit rareori este mai mult imaginata sau bine ascunsa intre rindurile unui text,uneori im ie frica sa spun lucrurilor pe nume,prefer sa tac,sa merg mai departe…oh…cit de mult as vrea ca oamenii sa nu mai judece.. sa nu “latre ca si ciinii..”sa nu se atirne de niste aparente si de niste clisee atat de invechite( da,stiu ce e aia un pleonasm,dar in acest caz pot sa mi-l permit)

Incerc sa ma adun si sa scriu ceva in raspuns oamenilor ce cred ca postarile mele sunt pesimiste,bine.. poate nu sunt asa cum vi le doriti voi.. eu nu vreau sa va dezvalui si voua clipele mele fericite.. sunt o egoista si sunt mindra de asta,si unica mea dragoste,pasiune,obiect pe care inca il studiez intens este sinceritatea.. ma copleseste,unicul lucru care ma face sa dau vot de incredere din prima unui om..unicul lucru pe care e mai greu sa-l cistigi decit dragostea..

Ma tot mira tupeul unor persoane..si ma poarta din extreme in extreme.. dar nu pot sa-i urasc.. ar fi prea mult pentru ei.De multe ori oamenii ma intreaba de ce sunt asa cum sunt,de ce nu reactionez altfel atunci cind sunt jignita.. de ce prefer sa ignor si sa-I privesc cu mila si sa rid …pentru ca nu se merita,ma amuza oamenii care incearca sa ma schimbe,care cred ca stiu totul despre mine,care cred ca pot sa ma manipuleze si sa ma calce in picioare doar pentru ca “sufletul meu scoate bine petele”… pot sa fiu o prietena buna si o confidenta de incredere…dar…odata ce crezi ca sunt la picioarele tale,am sa te dezamagesc cu un “Sah-mat”regal…evident… sa arunci cutitul in spate e in stilul tau,dar nu toti oamenii sunt ca tine…

P.S.Jocul continua,lasitatea nu a fost niciodata rege sau regina.. esti inca un pion care s-a ratacit,trezeste-te si mergi mai departe… nu poti sa te agati de trecut…prea instabil e viitorul,prezentul poate fi de partea ta..asa ca ,Curaj!

Atatea inimi trec pe alaturi....

2011-05-22T03:03:00.000-07:00

E "aproape vara",iar sentimentul acesta confera tuturor un aer increzator ,care,paradoxal...mai e si credibil.
Vine vara ,toti sunt pusi pe treaba,designerii lucreaza la rochiile vaporoase ,la texturi si mixuri ..
Extravaganta e in top si in moda,si in sentimente.Suntem creduli si naivi,credem in jumatati de masura si cu un optimism ce da impresia unei infantilitati,vedem numai jumatatea plina a paharului (ceea ce nu e intotdeauna bine)
Se spune ca "Undeva pe pamint se ascunde jumatatea noastra"...In raspuns poate am sa fiu egoista ,dar eu nu sunt o jumatate...si nici nu imi astept jumatatea .
Sunt un suflet "complet" (cit de banal si incorect nu ar suna asta),imi am calitatile mele si multe aspecte ale laturii mele negative,pe care imi place sa le scot in fata fara sa imi fie frica de opinia altora,caci o persoana trebuie sa fie "ea insasi" inainte de toate.
Surprinzator dar mie notiunea de "jumatate"mi se asociaza cu "incomplet"..nemaivorbind de milioanele de declaratii "iti dau inima mea"... daca de fiecare data cind incerci sa formezi o relatie ti-ai da inima atunci ... abia acum inteleg de ce unii oameni aproape ca nu au inima :)) s-au dedicat prea mult cautarii unei "jumatati"pe care incercau disperati sa o intregeasca cu tot felul de declaratii...unele devenind fapte,altele raminind declaratii...
Credeti in jumatati de masura? atunci succes in cautarea jumatatii care s-ar parea ca vine sa va completeze,dar nu o va face.
Viata nu e un puzzle..nu trebuie in permanenta sa cautam piesele care se potrivesc....poate e o totala aventura,dar,in fond,viata e un peisaj intreg,noi suntem cei care incercam disperati sa atribuim piese noi ,sau nuante tabloului pe care il vedem imperfect.
Treziti-va..sunt atatea inimi "intregi" care trec pe alaturi... ar fi pacat sa cautam toata viata o jumatate...

Si vara mea incepe cu tine....

2011-05-16T08:57:00.000-07:00

Vreau sa fie vara si soarele sa-mi bata in fereastra,vreau ca sa-mi inchid ochii somnoroasa din cauza luminii ce-mi deranjeaza somnul,vreau sa simt iarba proaspata,matinala ,sa cuprind cu ochii orizontul nesfirsit…sa simt aroma regeneratoare a florilor,sa ma plimb printre macii rosii care te surprind cu diversitatea nuantelor …vreau sa adorm linga un cimp de lavanda citind “Visul Unei nopti de vara”al lui Shakespeare….vreau sa-mi inkid ochii si sa colind printre strazile mici,inghesuite ,dar atat de linistite….Vreau sa ma asez la balconul “Julietei “si sa-mi astept linistita “printul” schimbind scenariul unei piese…ale unei vieti,ce mie-mi apartine..

Vreau sa-mi beau cafeaua undeva pe malul marii si sa numar valurile ce nu-si dau rind sa ma atinga,vreau sa merg prin orasele pline de “el” si “ea”si sa primesc in dar zimbete sincere..poate printre primele din viata mea,vreau sa cobor scarile ce duc spre aleile principale din oras si sa primesc o “mina”care ma ajuta sa cobor.. vreau sa ma trezesc la 5 dimineata si sa ma plimb pe nisipul rece ,simtind marea care prinde viata…

Vreau sa ma pierd pentru prima data nu in iluzii si concluzii corecte sau gresite,dar printre galeriile orasului si poate,pentru prima data sa-mi iau o harta care,suprinzator ,o sa ma ajute sa gasesc calea de intoarcere…

Vreau sa alerg prin ploaie prin parcul de linga patiserie,sa alunec si pentru prima data sa vad pe cineva care imi zimbeste si imi intinde mina..si poate,la fel pentru prima data am sa aud ca ii pasa…

Vreau sa intirzii si sa am timpul meu,sa rid “prosteste” si sa fug de fluturii multicolori….vreau sa imi iau un ziar de la coltul strazii si sa rid citind aiurea ceva din articole…vreau sa invat sa traiesc printre strazile unui oras ce nu-mi apartine… sa zimbesc oamenilor pe care nu-I cunosc si sa primesc in dar acelasi zimbet sincer … vreau sa imi rup sandalele intre kilometrii de plimbare si sa-mi traiesc visul meu…oricit de straniu nu ar fi el….

Vara mea incepe cu tine… ,dar a ta?

Hai sa vorbim despre 9 mai.....

2011-05-09T12:08:00.000-07:00

(asta e o imagine care intr-un fel imi satisface cautarea..si stiu ca nu are nici cea mai mica legatura cu tema.)
09.00 dimineata,forfota mare in oras,lume multa,colorata,unii zimbareti,altii nu prea,obositi si exasperati de "importanta evenimentului" sau entuziasmati ca au o zi libera si pot sa stea cu iubitul/iubita.
Ma plimbam obosita printre strazile vechi si prafuite de atata timp,care oarecum nu ii da valoare orasului,dar... trebuie sa recunosc,sunt nationalista... sau patrioata :D (stiuuu..ca e corect sa spunem "patriot" ).
In fond,scopul postarii mele de azi nu este sa va povestesc "oboseala mea" si manifestarile ei,ci importanta acestei zile...
In gind imi apar pe rind bunicii mei...ambii au luptat pe front... tata imi povesteste suparat ca unii din ei au fost si exilati de conducerea ... comunista,da... si eu ii urasc,pentru ca multora le-au distrus viata...desi ei au invatat sa o ia de la capat....
Insa ce este cu tot "carnavalul"asta colorat??
Din start...urasc " funditele"(de fapt ele se numesc altfel) Sfintului Gheorhe...le consider inutile si mai mult de atat..nu vad sensul lor atata timp cit ele apartin rusilor si nu noua,dar asta e parerea mea personala,cei care invata istoria si au si colegi patrioti ca si mine,vor intelege de ce.
Cum spuneam.... lume multa,unii imbracati in "straiele" bunicilor,fac poze si rid ca idiotii ca diseara o sa posteze ceva nou pe "odnoklassniki" ..altii rid de sunetul insignelor pe care le poarta veteranii...ei poarta in spate ani grei de lupta intre viata si moarte,ceilalti... ani de prostie si de inutilitate...
Unii poarta flori ca sa isi arate respectul...altii poarta flori pentru ca toti o fac..si pe la jumatate de drum se razgindesc,le arunca si isi iau o bere... (ca daca tot e cald)
Unii imbraca tricolorul pentru a sarbatori "victoria" ... altii iau tricolorul Rusiei si il plimba mindri pe strazi...mai adauga la asta adidasii murdari,ochelarii à la Freddy Krueger si o reverență,care momentan ar parea la locul ei,dar...imi pare rau sa va dezamagesc....e din cauza alcoolului...ca doar e 9 mai... "bem noi pentru ei,daca ei nu mai sunt" ...desigur..exista si exceptii... dar... ele sunt neinteresante la moment :D
Pentru cei care au sarbatorit astazi .. sincer,nici nu stiu daca vreau sa va urez si eu ceva... nu,nu vreau.
Pentru cei care au luptat pentru ca " idiotii sa comemoreze" ..imi pare rau ca s-a ajuns la extreme...si va multumesc in numele celora care-s idioti...si se scuza...
P.S.Iar cei ce o sa critice postul asta,nu aveti decit...e parerea mea personala si mai mult de atat,cei care astazi fac mare vilva ca e sarbatoare,in trecut nu au facut nimic pentru ca aceasta sarbatoare sa aiba loc,cei care au luptat si in mare parte familiile celora care au luptat au depus azi flori la mormintul lor.. sau au mers la biserica...nu pe strazi...si in nici un caz cu o tenta alcoolica pe fata...
P.S2.Si da,eu azi am sarbatorit "Ziua Europei" si nu "Ziua Victoriei" ... si intr-un fel am sarbatorit ziua in care cosmarul familiei si rudelor mele a luat sfirsit... dar voi?voi ce ati sarbatorit azi??

Inima ta e la mine,vrei sa ti-o dau inapoi? (Continuare)

2011-05-04T08:07:00.000-07:00

Sunt egoista! Isi zise ea si lacrimile ii siroiau peste obrajii tristi ….ochii cautau o speranta,iar inima isi dorea sa faca o pauza..mica mica… si totusi care ar putea sa ii genereze noi forte si noi sanse pentru un viitor ..luminat..

Strada i se parea invaluita in intuneric,iar oamenii pareau sa fie preocupati cu grijile zilnice… ea nu-I vedea,practic era singura,o unica lumina ii amintea ca inca cineva o asteapta… si asta nu era nici un fel de obiect misterios… era doar telefonul care isi anunta oboseala lui si nelinistea altora…

Era nesigura pe ea..i se parea ca toata lumea e impotriva ei si ca nu se merita sa faca miscari imediate… ea doar isi dorea sa se termine si sa simta ca toate sunt departe..

In tot acest timp invatase ca zimbetul e la locul lui mereu…nu conteaza daca e sincer sau nu,iar odata cu extriorizarea sentimentelor nu simtea nimic decit injosire…nu mai stia daca masca e adevarata sau ea devenise o masca… si nici nu mai stia unde se termina rasaritul si incepe apusul..

Totusi cit de greu e sa iei o decizie pentru 2… nu credea in destin,momentul asta i se parea depasit..iar sms-urile care inca ii ocupau jumatate din ciorne..aveau mesaje deloc incurajatoare…”toate drumurile duc la Roma” spunea Caesar,la ea toate drumurile duceau la finele unei convorbiri cam tirzii si dureroase…

Obosise deja de faza “inima mea e la tine,odata ce pleci,ea moare”… aceasta o presa si o omora zi de zi… iar “Moartea moliei”a Virginiei Woolf,ce isi avea locul printre lucrurile ce zaceau in geanta ei era doar o coincidenta…

Iubea intunericul… acum totul i se parea atat de clar incit mergea pe strada si iubea pina si ultima floare de cires.. era o primavara frumoasa… iar memoriile ei se vor sterse… desi… nu are rost.. pentru ca acum ea s-a trezit odata cu primavara.. traieste in acelasi ritm si simte fiecare suflare… iubeste.. si incearca sa se iubeasca si pe ea.. a incetat sa mai primeasca “inimi” prefera in schimbul lor “ florile “iar dobitocii sa stea departe… e o primavara atat de frumoasa,bucura-te de ea!

Inima ta e la mine,vrei sa ti-o dau inapoi?

2011-05-02T09:08:00.000-07:00

Dupa declaratiile sibiline din ultimul timp,am ajuns la o anumita pacificare sociala,ca urmare a gestului de inechivoca solidaritate din partea unor oameni care se vor dragi,nu ma indoiesc ca machiavelic sau determinate de unele persoane au fost rezultatele acestor actiuni,dar,asta e.

Primele mele impresii in privinta dragostei au fost deloc impunatoare: dragostea=chestie efemera si cu efect stupefiant.Si m-am convins ca nu este chiar asa,in fine,azi pentru mine e sarbatoare,am inteles ca am crescut.. in plan „profesional”daca pot sa zic asa,gindesc altfel... si observ ca nivelul meu nu mai vrea sa se compare cu nimeni,in sensul ca prefer sa nu ma conformez ...si sa merg mai departe.

Azi am urmarit o comedie... siropoasa „From Prada to Nada” e un film usor.. exact pentru o seara libera.Enjoy.

Flori … sau cum sa iti pierzi 1 ora din viata cu un dobitoc.

2011-04-26T05:37:00.001-07:00

09.00- citeam in nebunie o conversatie inceputa cu muult timp in urma,de obicei nu le salvez si nici macar nu am rabdarea sa le recitesc,dar azi raceala imi dadea de sminteala si eu,incercam sa omor timpul si asa obosit si plictisit de actiuni neimportante…

Reciteam pagini intregi de fraze care intr-un fel mi-au marcat prezentul si incercam sa inteleg unde s-au pierdut ,caci atat de straine imi sunt toate acum,incit abia mai puteam sa fac vreo miscare,imi era dor de ele..imi era dor de atentia si oarecum de trecutul apropiat…incercam sa schitez un mesaj colorat unei persoane dragi ,cind…. a sunat telefonul,eu,obosita si somnoroasa intr-un fel,chiar daca ma trezisem la 7,am ramas interzisa de numele afisat.

Nici prin cap sa-mi dea vreodata ca pot sa il vad…poate doar de sarbatori cu un mesaj comun,gen “la multi ani”(a ramas la fel de atent atunci cind vine vorba de datele importante).

Incerc sa raspund,sa schitez un “buna”,iar el ma taie scurt si hotarit :
-ce faci?stiu ca esti in oras,am vazut pe facebook,erai la Robert’s ieri,ai ceva timp azi?stiu ca duci o viata intensa mai nou,dar hai sa ne vedem,la 13.00,tot acolo,unde ne vedeam de obicei,te rog…

Eu ramasesem contrariata,nu stiam ce sa-I raspund,si ca sa fiu sincera,nici nu stiam daca vreau sa-I dau un raspuns.

-nu stiu,azi am multe de facut,si apoi nici nu ma simt bine,am prins o raceala magnifica,care mi-a si ruinat sarbatorile,poate altadata.

-te rog,e foarte important pentru mine,tu vezi,hotaraste-te,eu am sa te astept,sa nu intirzii ca o sa se raceasca cafeaua ...asta daca nu te-ai schimbat atat de mult …pa.

Am inchis,incercam sa afisez o oarecare indiferenta si citeam mai departe… dar curiozitatea mi-a luat-o pe dinainte,am iesit,mi-am facut o cafea si am hotarit sa merg,chiar daca persoana respectiva,mai nou,nu prea imi spunea multe…incepusem sa cred ca nici nu o mai cunosc.

13.00

Ieseam din casa,nici gind sa fiu punctuala,desi sunt,dar nu in cazul lui,pentru mine punctualitatea echivaleaza cu respectul,de aia atunci cind cineva intirzie,ma gindesc foarte serios sa nu mai pierd timpul aiurea.

Am ajuns,era intr-un colt,nu s-a schimbat deloc (din 2008-ultima data cind l-am vazut),mi-a schitat un zimbet dureros si obosit,nu a uitat de cafea si de flori,desi mi se parea ca faza aceasta e mult prea depasita.

-Buna,ai intirziat,ii spun Elenei sa-ti faca o alta cafea,am venit mai devreme,credeam ca nu ai sa intirzii…

-erai sigur ca am sa vin?

-nu ,dar stiam ca esti punctuala,iar daca o sa vii,nu o sa intirzii,te-ai schimbat,ai devenit oarecum “scumpa”la timpul acordat celorlalti…si cinica..

-nu,eu doar am inceput sa “prind la minte”cum spune sora mea.Iarta-ma azi am multe de facut,treci direct la subiect.

-stii…am fost intr-o relatie cu Ana…si….ne-am despartit,ieri…a plecat la un altul pentru ca ala a tot vrajit-o pe net cu tot felul de promisiuni…s-au vazut..eu eram inca in Germania…si a plecat,mi-a dat un sms “intre noi totul s-a terminat.mi-a parut bine sa te cunosc”

-imi pare rau,despre asta ai vrut sa vorbim?

-nu,da intelegi,eu intotdeauna am crezut ca sunt ceea ce orice fata isi poate dori,nu ma gindeam ca fetele sunt asa materialiste,mai ales ca numele meu spune ceva si nu traiesc intr-un apartament in provincie si nici nu stau cu parintii..si nu merg cu ruta si nici nu astept o luna ca sa-mi scot iubita la restaurant..cumpar flori des si nu ma despart de prietene inainte de ziua lor de nastere pentru ca nu am bani ca sa le cumpar ceea ce-si doresc ele… nu stiu care de fapt e problema..

-…. Mie chiar imi pare rau,nu o cunosc,dar imi permit sa zic ca “nu te merita”,intotdeauna ti-am zis ca esti un baiat ” special” pentru persoanele ce pot sa valorifice specia ta )))

-lasa,e doar o ordinara (vesnica scuza a parasitilor)… vroiam sa te intreb,ce faci simbata?

-cu familia,o sa mergem undeva,sau o sa sarbatorim cu ai mei,de ce?

-organizez o petrecere,stii,simbata e ziua mea de nastere si vreau sa …vii si tu.

-daca tu m-ai scos din casa ca sa ma inviti la petrecere,atunci … poate,mai vad pe parcursul saptaminii,daca nu apare ceva(desi nici nu ma gindeam sa merg )

-nu,eu de fapt vroiam ca sa mergi cu mine,stiu…tu nu esti niciodata disponibila,si poate esti intr-o relatie,te rog,e foarte important pentru mine.

-Nu.

-ca intotdeauna categorica,e doar o petrecere,ne amintim de vremurile bune.

-pentru mine vremurile bune e o notiune asociata doar cu familia,nu si cu tine.Si apoi,eu nu sunt blonda (mai toate prietenele lui au fost blonde) nu sunt model,nu am ruj roz niciodata la mine si nu merg la toate petrecerile ca sa-mi umplu pagina de fotografii.

-credeam ca putem sa trecem peste asta..

-vorbesti la plural,nu are sens… si apoi,de cind te-am cunoscut,prefer sa nu asociez un “noi”cu nimeni,prefer sa zic “eu si tu”.

-bine,cum vrei,oricum eu sper sa accepti,tu ce mai faci?stiu ca scrii si ca scrii destul de bine,sora mea inca te mai citeste,si ma mir cum inca nu esti “protejata” unei reviste,daca ai vrea as putea sa vorbesc..

-termina,esti jalnic la capitolul asta,ceva imi spune ca de fapt toate prezentarile tale au fost gresite,si stii ce cred eu… ca Ana te-a lasat pentru ca tu ca de obicei te purtai ca un narcisist convins si ca o persoana ce vrea sa para indiferenta,ca prietenii s-au cam saturat de petrecerile tale neinspirate si de promisiunile tale,cind tu,nu esti aproape de ei atunci cind au nevoie de tine,niciodata,si nici nu ai sa fii.M-ai invitat aici pentru ca speri ca timpul sa se roteasca in directie inversa,poate la ceilalti principiul asta inca merge,nu si la mine,eu dau mina libera persoanelor la care tin,dar odata ce ma dezamagesc renunt.Tu nu ma mai interesezi nici din perspectiva ca ai putea sa-mi fii amic…sincer..cred ca ar fi bine sa lasam loc de buna ziua si sa punem punct aici.(pare greu de crezut dar el nu face parte din categoria persoanelor cu care pot sa vorbesc pe ocolite,si apoi eram tare suparata ca pierdusem 1 ora cu el)

-dar intotdeauna am sperat sa o sa existe a 2-a sansa…

-exista.nu si pentru tine.

Am plecat,mi se facut scrirba de el,si imi repugna ideea ca exista astfel de persoane si sincer am inceput sa ma gindesc ca cei care nu-mi dau atentie si se scuza cu tot felul de motive cretine si false o sa termine la fel…cu prieteni imaginari si aere de V.I.P.

Sper sa nu v-am plictisit,dar…pentru mine ziua de azi a fost prea “multa”si unicul fapt pentru care am scris este ca vreau sa va stabiliti prioritatile si atunci cind deveniti doar o scuza pentru cineva,puneti punct.Va pup.

P.S.acum eu inca balansez intre ideea de a pune punct si de a continua a fi “scuza” si nu ma refer la individul de mai sus,desi ..florile erau frumoase,pacat ca dobitocilor le e permis sa le cumpere…

39,5 sau cum sa faci criza de nervi in ziua de Paste )

2011-04-25T11:50:00.000-07:00

Mai intii vreau sa-mi cer scuze celor ce nu le-am scris “sarbatori fericite” ,nu pentru ca nu am vrut ,nu am avut timp sau din orice alt motiv mai putin intemeiat,ci pentru ca asa cum le-am zis si la ai mei “Intotdeauna am visat ca de sarbatori sa stau cu 39.5 ,sa am o figura posomorita si ireal de instabila”(real vorbind).Am racit,mai exact am prins o raceala care mi-a ruinat planurile si ideile inovatoare pe care le planuisem, cu ceva timp inainte de sarbatori.

Nu vreau sa povestesc cum a fost….amintirile frumoase le tin pentru mine,si nici nu vreau sa vin cu cronicile si listele de dorinte….nu,poate ar fi timpul ca sa fac o lista de prioritati…si una a “celor mai mari dezamagiri din viata mea…”…cert e ca acum nu am chef sa fac nici una ,nici alta.

Nu ma pot abtine sa va spun ca in weekend-ul asta am dormit muult,mult prea mult decit as fi dormit eu intr-o alta situatie..dar am avut si clipe frumoase,ca de exemplu alea de Simbata seara,de duminica si de azi…. A fost nemaipomenit…si pentru cei dragi,si pentru mine.Cred ca fiecare din noi si-a dorit ca “Iepurasul”sa-i aduca ceva frumos…mie mi-a adus,da’voua?

Si tot in weekend-ul asta am inteles ca nu are rost sa lupti pentru o cauza ratata..sau una ce se rateaza…sau te rateaza…in fine,pentru mine azi e cam greu sa fac presupuneri,sa aranjez metaforele in fraza sau sa scriu ceva sentimental….

Si pentru ca saptamina viitoare mai e un “Paste”,eu va doresc ca sa credeti,sa iubiti,sa iertati,sa faceti fericiti doar pe cei ce merita,sa aspirati intotdeauna la ceva mai mult,sa credeti in fortele proprii ,nu in ale celor dragi,sa gresiti,dar sa invatati din greseli,sa fiti corecti,sa plecati “englezeste”si sa lasati loc de buna ziua atunci cind decideti ca s-a terminat.Perfectiuna este tangibila…ea isi asteapta cuceritorii…curaj!

And the last one...

2011-04-20T12:22:00.000-07:00

Marturisire-probabil cea mai grea decizie a unui om e atunci cind decizi ca e timpul sa spui adevarul,care oarecum doare,dar tot adevar ramine.Zilnic ne hranim cu vorbe fara sens,apoi la desert vin lacrimile reci … iar marturisirile poate,ramin in memoria noastra ca un moment de respiro pentru cei ce traiesc din minciuni.Eu una vreau un adevar,oricare ar fi el,caci pentru mine orice adevar e mai bun decit o minciuna in hirtie de staniol.Oricare ar fi decizia voastra referitor la “adevaruri”,uitati de durerea ce s-ar putea sa o simta persoana de linga voi,caci durerea e mai mare atunci cind e continua.

Noroc-unicul lucru ce nu poate fi determinat de imprejurari,el apare si dispare cind vrea el,si ai putea spune ca esti cea mai norocoasa ,cind dispare si vine acel moment de curbura in viata fiecaruia.E imprevizibil si nu cere explicatii,norocul e stapin pe viata sa…si nu costa nimic…dar doare atunci cind dispare…Eu una cred in destin,nu si in noroc,dar multe decizii in viata noastra depind de el,asa ca asigurati-va ca-l exploatati pe masura ,caci s-ar putea ca in minuta urmatoare sa “divortati” si sa ramii singura cu intraga lume care iti sta in cale…

Ombun-Numele e semnificativ si deosebit ca si ea,bloggerita adevarata,o prietena de exceptie (cel putin asa spun prietenii ei),Silvia este o persoana ce are picioarele bine asezate pe pamint,crede in fortele proprii ,si desi traim intr-o lume in care naturaletea e mai mult jucata, ea reuseste sa fie ea insasi si sa fie naturala fara ca sa faca impresii,fara sa creeze o masca ca sa placa tuturor.E unica persoana care scrie ce gindeste fara sa bage metafore si sa faca o ghicitoare din postari (ceea ce ar trebui sa invat de la ea) si e sincera pina si in priviri,nemaivorbind de postari si de relatiile cu prietenii sai.Eu una m-am indragostit de “Vulturul rimeaza cu cerul in care zboara”si sunt sigura ca daca in Moldova ar fi macar citiva jurnalisti ca ea,atunci viitorul mass-mediei va fi asigurat si in sfirsit adevarul va domina presa.Silvia,eu una vreau ca tu sa fii jurnalista (sunt egoista),dar am toate motivele,caci esti foarte foarte buna la scris si mai mult de atat esti sincera,o calitate ce ar trebui sa fie laitmotivul jurnalismului,bafta Silvia (http://silvia-ombun.blogspot.com/) .Eu recomand blogul Silviei ca fiind unul dintre cele mai bune bloguri,desi probabil ati observat,in lista mea sunt doar cele mai bune bloguri de prin blogosfera noastra si de peste Prut.

Pas-unicul lucru pe care nu-l poti imparti .... si ma refer la „pasii”dintr-o relatie...atat de nesiguri si greu de repartizat..cine ar trebui sa-l faca?si cum? Depinde de sentimentele si caracterul fiecaruia,iar justificarile de genul „nu sunt eu fata/baiatul cu primul pas”sunt niste schestii care ar putea sa aiba radacinile adinc implantate in trecut.

Quietiv-calitate care ar putea da peste cap o relatie,acea calmare relativ prealabila in cazul unei despartiri,pentru a linisti apele...eu una cred in adevar, nu in calmante si linistiri...dar voi?

Recidivă-stare care ti-ar vei sa o omori cind o prinzi,sentimentele pot recidiva,iar asta e cel mai mare dezavantaj,totusi cind vine vorba de „estirparea”unor sentimente... ai trebui sa te gidesti de 2 ori,caci un sentiment e ca si o fiinta ca traieste cu viata sa si nu are nevoie de „ajutor”...el poate sa moara si singur... si sa reapara ca o fantoma ca sa-ti dea peste cap prezentul,dar ele nu invie...

Șablon-o chestie care te-ar putea atribui unui tip de persoane ,a unui grup sau a oricare categorii “in viata”,de vreme ce fiecare din noi e o personalitate cu preferinte proprii si viata proprie,consider ca sablonurile in materie de sentimente,persoane,caractere ca fiind o chestie discriminatoare si urita :D desi am si eu “sabloane” …Voi nu aveti?

Timp-unul din putinele lucruri care decid soarta unui om,e misterios,spontan si prost uneori,cel putin asta credem noi,e sofisticat si din pacate pentru multi din noi,nu poate fi corupt..eu una inca traiesc cu fraza “daca as putea sad au timpul inapoi”,desi daca ma gindesc mai bine,atunci sunt fericita ca sunt asa cum sunt si ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat,mai mult sau mai putin m-am impacat cu gindul ca va fi bine…chiar daca nu este..

Ultimatum-nici nu poate fi vorba de un termen politic,e unul sentimental poate … eu imi dau cite un ultimatum in fiecare zi… invelit frumos in plic de catifea si cu stampila rosie..din ceara… ca de pe vremuri… desi… ca si in vremurile trecute… ele de cele mai multe ori sunt inutile,pentru ca “un ultimatum”nu poate fi multiplicat si reintors in fiecare zi …cu aceeasi scuza.. “poate miine”,eu nu cred in “ultimatum” si nici in “poate miine”,dar…cine stie,poate ele au un rol simbolic in viata cuiva…

Vultur-simbol al singuratatii,al puterii si regalitatii,e unica si irepetabila clipa in care il vezi zburind,caci iti dai seama ca se poate,ca orice esec nu e ultimul si putem sa trecem peste daca avem un inger alaturi care cu aripa sa ne sustine zborul.

Zahar- un cuvint banal ce se asociaza cu bucataria,dar in acelasi timp poate fi determinantul unei vieti frumoase si amagitoare,caci de vreme ce ploua...el dispare,mi-as dori muult ca viata voastra sa nu fie de zahar..si nici caracterul sau modul in care creati o relatie... si desi e cea mai banala asociatie dintre zahar si sentimente...sau relatii,nu uitati,viitorul depinde de noi,iar simbolurile ce le avem alaturi de ne determina miscarile urmatoare.

.....

2011-04-19T10:44:00.000-07:00

Haina-probabil cel mai semnificativ accesoriu al vietii noastre.In trecut hainele erau mai mult axate pe comoditate sau necesitate,acum ne bazam pe trend-uri si must-have-uri.Haina este primul indice al personalitatii unei persoane,sau cel putin asa cred altii.Eu una ,consider ca nu trebuie sa fim ahtiati dupa trend-uri,ci mai mult de atat,trebuie sa avem un stil personal,caci moda vine si pleaca,iar stilul ramine sa domine viata si personalitatea unei persoane.

Insuficienta-o caracteristica a fiecarei persoane,aici chiar nu poate fi vorba de exceptii. Suferim de o insuficienta acuta,manifestata cronic... si sunt mii de exemple... mereu dorim sinceritate,iubire,prieteni adevarati,haine frumoase etc. Si ce mai reprezentativ exemplu ar fi „a 2-a sansa”mereu e prea neincrezatoare sau de prea putine ori acordata... si indiferent de situatie e vinovata „a 2-a sansa” si „insuficienta”...cel mai des intilnita fiind sinceritatea..la acest capitol la sigur,avem toti probleme.

Joc-eu una nu vreau sa cataloghez viata noastra ca fiind un joc,dar in principiu asta e...e un joc dur cu reguli ce incepem sa le invatam doar atunci cind gresim,relativ,invatam din greseli,dar oricare ar fi situatia,de cele mai multe ori incepem sa jucam jocul altuia,pentru ca in fiecare joc exista manipulatori si manipulati... si poate,ar fi fost viata mai simpla daca oamenii macar ar fi incercat sa fie puternici si sa-si manifeste sentimentele atunci cind ele mai traiesc,caci odata cu inimile care mor in deznadeje,ramin cei ingenunchiati, care urasc..si cei care au preferat sa faca alegerea pentru ambii,care relativ stau cu picioarele pe pamint ,dar care nu sufera mai putin ca si ceilalti.... in fine..fiecare din noi atunci cind vine vorba de sentimente devenim scrupulosi si atenti la fiecare cuvint,dar in definitiv,atunci cind in joc e doar viata,ne ruinam,ne ucidem,ne imbolnavim,doar pentru niste minciuni.

KNOW-HOW-eu una,cautam cu disperare un cuvint care incepe in K si oarecum ma reprezinta,si acest Know-how,este exact ceea ce imi lipseste acum.In definitiv,acest know-how este un termen care defineste progresul tehnic,eu una il asociez cu lipsa de solutii a unei situatii....si asta e exact termenul care ma reprezinta acum.Cine cunoaste un Nostradamus ,care sa-mi lase si mie o explicatie a situatiei,este rugat sa lase un mesaj mai jos :D

Lamentare-probabil o alta boala cronica a noatra,lamentatiile sunt la ordinea de zi peste tot,chiar si aici daca o sa citesti printre rinduri,si o sa vrei sa faci o concluzie ,postare asta o sa para ca o lamentatie,desi nu e.Facem din orice situatie una predispusa spre vaicareala...care de cele mai multe ori oboseste,sau cel putin cei care te asculta o sa fie plictisiti si in cel mai bun caz o sa te intrerupa si o sa-ti povesteasca despre noua sa achizitie.... in materie de haine,pantofi sau alte chestii,care tie la momentul respectiv ti se par prea putin importante.

P.S.promit ca am sa continui miine alfabetul,dar la acest moment gindurile mele sunt indreptate spre cuvinte care....din cauza etichetei sau a misterului (simbol predominant in acest blog) nu pot sa le discut sau sa le afis.Va multumesc.

Alfabet Sentimental

2011-04-14T10:17:00.002-07:00

(Imaginea nu are legătura cu postarea,dar,pe mine mă ambiţionează şi mă face să aspir la ceva mai mult decît o viaţă liniştită şi ocrotită de aripa soţului.Vreau să fiu ca ele,doamne de poveste.Alături:Indiana,sora mea şi Viceministra Educaţiei,dna Loretta Handrabura)

Să formăm un mic alfabet cu cuvinte frumoase sau mai puţin,dar care au valoare în viaţa fiecăruia din noi sau cele ce ne amuză,ne inspiră ,sau doar ne creează situaţii ..oricît de aventuroase nu ar fi ele.

Acasă-Singurul loc în care te simţi cu adevărat protejat,unde rîzi şi plîngi alături de persoane dragi,unde fiecare colţ îşi are amintirea sa.Probabil este unicul loc în care îţi doreşti să te întorci mereu,oricît de departe nu te-ai afla şi sunt sigură că încă nimeni nu i-a putut da o definiţie concretă,căci lucrurile frumoase,care ne inspiră şi ne fac fericiţi au un loc aparte în suflet,pe care nu vrei să-l împarţi cu nimeni.

Beatitudine-asta e starea femeilor rănite,care în faţa indivizilor adoptă un look indiferent şi fericit... ştii,probabil că asta e starea mea caracteristică,mereu am să găsesc latura pozitivă într-un moment cînd totul părea pierdut....

Crispare –asta e starea celor care din ură fac un obicei,care îşi dau întîlnire cu ridurile din fragedă adolescenţă.Bob Marley avea o frază „ Don’t worry,be happy”

Dezinvoltură-starea în care e cam greu să te regăseşti,ai două variante:ori naturaleţea este stihia ta,ori alegi calea aventuroasă –alcoolul,deşi,dragii mei,nu uitaţi că :Alcoolul dăunează grav sănătaţii,creierului şi coordonării mişcărilor dvstră.

E cretin-asta e cuvîntul care îl căutam de ceva timp...unul semnificativ şi care ar exprima personalitatea unei persoane.Ei bine,” Cretinismul” este starea caracteristica a muuultor oameni,şi ca să explic ce înseamnă gîndiţi-vă la un om care măcar odată în viaţă v-a făcut să plîngeţi deşi nu merita,o calitatea caracteristică ar fi „Invidia” şi o „lipsă de personalitate” manifestată prin „duplicitate”.

Făgăduinţă-acea situaţie care de multe ori te-a făcut să regreţi că ai învăţat să spui „da” ,o chestie care de multe ori a salvat vieţi şi prietenii,care a schimbat destine...desigur,asta încă pe vremea cavalerilor,dar,nu uitaţi că :„Speranţa moare ultima„,deja cuvîntul principal îl stabiliţi singur.

Gînd-unicul ,cel mai mare păcat al muritorilor,şi poate,nu ar exista atîtea situaţii incomode dacă nu am gîndi în voce,dar dacă e să vorbim despre avantaje,atunci,sunt mii,unul din ele este faptul că noi suntem interminabil de filosofi şi din fericire,aceste gînduri sunt cele care ne-au făcut să rîdem,să avem acea euforie vizibilă de la distanţă ..şi...ca să termin pe o nota realistă..au distrus vieţi şi „Minţi luminate”

P.S.Pînă data viitoare,vă pup.

La Moldova “Primăverile”

2011-04-13T09:45:00.000-07:00

Ploua,afara in sfirsit e lumina,copacii au inflorit..iar eu…sunt prea fericita si poate ,prea egoista ca sa impart starea mea de satisfactie sufleteasca cu voi,caci stiu prea bine,ploaia nu place tuturor,si,poate nu o sa ma inteleaga corect unii cind pe blogul meu o sa apara a 5-a postare dedicata ploii.

Am tot urmarit cu atentie prestatia unora vizavi de persoana mea si cind zic prestatie atunci vorbesc despre “atitudine” si “monologuri” ,pot sa zic cu toata increderea ca au devenit adevarate spetacole de teatru.Chiar daca temele sunt deja super invechite,iar de pe spatiul nelimitat al oamenilor inteligenti alias Odnoklassniki,au cam disparut personaje atente la orice pas pe care il fac eu(gen Anonim sau Gossip Girl),unii,se oftica la greu cind vad un status,un link sau o poza cu mine.Dragii mei,nu va ofticati degeaba,pentru ca,in planurile mele nu intra si “disparitia” completa de pe portalul oamenilor celebri,mai mult de atat mie chiar imi face mare placere sa va umplu diminetile de “o alura realista”,oarecum “indiferenta”.

Si pentru ca “S-au nascut si la Moldova oameni” am de gind sa adun toti oamenii buni si talentati,care oarecum au o tangent cu acest site,sau oricare altul,care sunt mediatizati sau nu,dar care au talent,ca sa stie lumea ca: “La Moldova sunt oameni talentati” ,si cind spun ca am sa scriu despre tineri talentati,o spun foarte serios,desi dupa parerea altora eu ar fi trebuit sa planuiesc acest lucru cu “lumina stinsa” ca altfel nu se implineste,dar,dragii mei,am sa distrug oarecum un mit,superstitiile sunt pentru cei neincrezuti si lenesi,eu una,nu zic,nu pot sa ma laud de o harnicie aparte,dar cind vine vorba de scris si de comunicare eficienta,ai gasit omul potrivit.

P.S.Si ca sa lamuresc ghilimelele in tot postul asta:

La noi a devenit o traditie majora sa vorbim despre tari cu “la” “La Moldova,La Rominia,La ITALIA(si acuma citiva oameni dragi o sa rida cu lacrimi,La Italia e o poveste aparte)” ,oameni buni,si dragi,si talentati,si destepti ,si nu mai stiu eu cum sa va alint,consultati macar un dictionar sau un manual de stilistica,de unde Doamne ati luat “la”….

In incheiere: Pentru cei care o sa ma certe groaznic privind postul asta:Eu am motiv! Deja imi e si frica sa spun ca sunt “Din Moldova”pentru ca restul o sa ma bata si o sa adauge”Di La Moldova ,fata”

P.S2.Cu dragoste…Din Moldova,tara de rai cu vulturi,dar care au aripile taiate de... "sapa"

primavara e o stare ...

2011-04-05T06:04:00.000-07:00

Viata mea e un caleidoscop de lumini multicolore,care nu-si dau rind sa apara...si sa dispara,sa se repete si sa-mi dea senzatia ca traiesc.Iubesc luna,pentru ca e a mea,insa mereu imi era frica de intunericul ce ma acapara de fiecare data, cind incercam sa o prind si sa-i vorbesc..Mi se parea indispensabil faptul ca,relativ,multe persoane din viata mea,vin si pleaca,iar amintirile ramin sa traiasca ca si o pasare ranita,care,se vede zburind.

Mereu am crezut ca stele sunt multe...si ajung pentru toti,simteam o usoara repulsie cind auzeam „mi-am luat stea si am si certificat”,speram ca undeva acolo sus,exista o stea a mea,loc de refugiu in o alta viata..

Mereu am spus ca sunt principiala si naiva,si credula,si demnitatea mea e doar a mea,iar regulile mele sunt reguli pentru toti... mereu am fugit de sentimente,pentru ca la mine erau altfel,eu nu am sa inteleg niciodata de ce unii oameni arunca cuvinte aiurea, de ce sunt posesivi si jalnici,niciodata nu am sa cred atunci cind cineva o sa spuna „nu pot trai fara ea/el”,pentru ca nu e real,fiecare are puterea sa o ia de la zero,chiar si atunci cind nu mai sunteti impeuna,sau atunci cind asteptarile iti sunt dezamagite..

Niciodata nu am sa inteleg cum se face ca prietenele cele mai bune se urasc reciproc pentru simplul fapt ca sunt diferite,si ceea ce are una,nu are cealalta..

Niciodata nu am sa cred atunci cind cineva afirma sus si tare „nu vreau sa te pierd”,dar in acelasi timp isi autoconfirma statutul de „bad girl” respectiv „bad boy”,doar pentru simplul fapt ca nu e la moda sa ai un prieten de suflet sau sa iubesti cu adevarat pe cineva.

Nu e de competenta mea sa judec pe cineva,dar sunt sigura ca nici o relatie nu se poate baza pe egoism si minciuni,iar atunci cind o sa intelegeti ca primavara nu e doar un anotimp ci si o stare si ca nu merita sa astepti minuni de la ea,poate o sa incepeti sa pretuiti ceea ce aveti,nu doar ceea ce ati pierdut.

P.S.stiu ca e primavara si de fapt ar trebui sa fiu optimista si pozitiva,dar,cum afara e posomorit,eu doar sustin atmosfera.

P.S2.Si voi,credeti in fraze duse la extrem?

Complimente cu prea multe complemente.

2011-03-27T10:45:00.000-07:00

* COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. ♢ Loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer. 2. (La pl.) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune. – Din fr. compliment.

* COMPLEMÉNT, complemente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire.2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr.complément, lat. complementum.

Trăim într-o lume în care există 2 tipologii de oameni cei ce știu ce vor și cât valorează și cei care se subestimează,nu încerc să asociez noțiunea de compliment celor ce se subestimează pentru că noi toți,suntem fericiți sau mulțumiți cînd auzim ceva plăcut la adresa noastră.

Există și complimente acide? Sau mai puțin plăcute?
Nu,pentru că altfel nu ar mai fi ele complimente.

Totuși,dragii mei,încercați să vă controlați emoțiile (sunt convinsă ca sunt foarte înflăcărate) atunci cînd faceți un compliment.

Încercați să faceți diferența dintre “Ești frumoasă“ și “pari frumoasă“,sunt convinsă că intenția voastră este “foarte nobilă“ ,totuși o să ofensați,sau în cel mai bun caz o să amuzați persoana iubită sau doar pe acel cineva căruia i-ați dedicat complimentul.

Încerc să mă abțin ...dar nu pot,dragii mei... cei care consideră ca toți abia așteaptă atenția si vorbele pline de “înțelepciune“ ale cuiva,complimentele nu sunt obligatorii,nu necesită fraze scrise și invățate,ele vin din suflet ,pentru suflet…atât.

Sigur,nu ține de competența mea să judec complimentele altcuiva,însă sfatul meu este să utilizați fraze simple (în cazul în care vreți să faceți un compliment) și nu vă aventurați la fraze de genul.

“Azi,e o zi specială,pentru că tu ești foarte frumoasă“ sau “Outfit-ul de azi te prinde foarte bine,te face să pari atît de drăguță“etc (deși lista ar putea continua,la mine inspirația nu ține la complimente neinspirate)

În final,tot ce mi-aș dori să vă spun este că poate complimentele sunt și indispensabile în orice relație oricare ar fi ea(amicală sau mai puțin),încercați să fiți cît se poate de naturali și nu faceți complimente pline de complemente…

Și tu….ce complimente știi să faci?

Stare..

2011-03-22T13:25:00.000-07:00

Mulțimea ne face pe toți egoiști.Celor mai mulți le repugnă idea de a se afunda într-o mare de semeni de-ai lor.O mulțime tăcută care ascultă are un potențial de agitație uriaș.Indivizii care se sufocă și nu mai pot răbda tensiunea vor striga “Bravo” sau „Da,da” cu orice ocazie.La cea mai slabă glumă sau aluzie râdem și pentru o fracțiune de secundă încercăm să ne dăm seama dacă e alegerea corectă,dar preferăm să facem o alegere aleatorie,să ne mulțumim cu ce avem și să trăim după tipare.Iar dacă cineva,cîndva,va îndrăzni să aspire la ceva mai mult de atât,atunci ....

P.S.Aveți grijă de voi,procedați corect....sau cel puțin,faceți alegerea în conformitate cu ceea ce îți spune inima sau rațiunea...dacă vă iese cu ambele,atunci vă invidiez,pentru că pe mine nu mă prea ascultă.

Sunt Fluture!

2011-03-16T11:31:00.000-07:00

A inceput sa scrie un roman cu mult timp in urma,zilele treceau,paginile se umpleau de cerneala care singera pe la colturi.Ea se zbatea intre realitate si povestea construita de ea insasi.

De prea multe ori acorda prea multa atentie si de prea multe ori suferea... se inchidea in sine,prefera sa simta tacerea care o imbratisa si o sustinea atat ..incit ea nu mai simtea decit dorul ploii...singura ei confidenta de incredere...

Iubea ploaia...o iubea mai mult decit pe orice alt lucru..o astepta ... iar cind ii batea in fereastra,ieseau la plimbare...fara umbrela..vroia sa o simta aproape,sa o inteleaga si sa o pastreze alaturi.

Si tot asa...zi de zi..incerca sa fuga de sine insusi..de sentimente..de prieteni..de ceea ce e vital pentru fiecare din noi,sentimentele adevarate...le credea peste puterile ei..iar prietenii... nu isi dorea un motiv in plus de a se simti incorecta..sau mai bine zis,indiferenta fata de ea..

Au trecut zile,nopti,saptamini,luni,ani...dar ceea ce era in suflet a ramas sa traiasca..iar ea..probabil nu vroia sa o lase sa plece..acea amintire frumoasa,a copilariei...

Acum..a crescut,sau cel putin vrea sa creada ca e asa,a inchis capitole peste capitole....a obosit...a obosit sa descrie personaje ,sa le atribuie calitati..sa le acorde pagini intregi..zile si nopti...

Acum..a decis sa faca curat...si nu revazind ciornele.. este inutil...a decis sa rupa pagina cu pagina,sa distruga tot ce a facut-o sa fie neincrezuta..vinovata..si nefericita.

A venit primavara....si la ea...a venit primavara.. si cel mai ciudat e ca..simte asta..simte asta cu fiecare secunda in care respira si priveste in nebunie cerul..cu fiecare secunda in care ride si e fericita...da,fericita.

P.S.Am o familie minunata,prieteni exceptionali...si foarte intelegatori..si..amintiri frumoase ce nu se dau duse.

Va iubesc.

Voi fi un înger..

2011-03-13T01:14:00.000-08:00

E dimineață,cafeaua caldă nu mai are aroma de altădată care semăna a început...

Mi-e dor de serile tirzii în care mă plimbam pe străzile mici și care le simțeam aproape.Primăvara nu mai are acea adiere care era caldă și primitoare.

E un nou început,o nouă primăvara,cuvintele dor,amintirile nu se dau duse,iar zîmbetul atât de bine învățat e atît de dureros și fals.

Primăvara aceasta seamană cu o floare de pervaz, care stă și așteapta...obosită,plictisită,prafuită,care nu dă nimic în schimb și nici nu asteaptă nimic,... e acoperită cu tot felul de obiecte și se vrea descoperită,primavara asta seamănă cu orice,numai nu cu o primăvară.

Oamenii atât de ciudați,cu sentimente atât de inexplicabile și implacabile,vreau să ies din toata situația în care ne-am prins cu toții,mi se pare că lumea a devenit atât de ieftina,încât sentimentele au ramas doar învațate și false,un zîmbet e aruncat mai mult în batjocura,iar de susținere...am uitat cu toții.

Regretele s-au pierdut printre secundele în care priveam pe fereastra mașinii care se parea că zboara și mă aduce la începuturi,acasă.Atât de caldă revenirea și atat de rece atitudinea oamenilor care se vor iubiți ,susținuti și înțelesi,care vor să investim încredere,sentimente și complimente și care dau în schimb fraze dureroase,cuvinte cu sens dublu, priviri care seamănă mai mult cu săgeți (și nu mă refer la Cupidon),și se justifică ieftin prin faptul că sunt prieteni adevărați.

Interesant cît costă un gram de fericire,cît costă respectul...și dacă se poate cumpăra..sunt persoane care mă surprind și nu în cel mai frumos mod,sunt ca niște persoaje cu imagine dublă.

Imi amintesc de o papușă din copilarie,în față „Scufița Roșie”în spate „Lupul cel rău” ,foarte semnificativă,o să credeți că acum încerc să fac o ironie a metaforei,nu,e ceva mai presus de atât.

Sunt oameni care prin simpla prezență „dor”,există iubire,respect,încredere și recunostinta...,dar....nu la noi.

P.S.Un sfîrșit de weekend liniștit.

Dedicatie...

2011-03-07T12:27:00.000-08:00

Vreau enorm de mult sa fac o dedicatie speciala,dar cuvintele sunt de prisos pentru a spune ca iubesti pe cineva,ca tii la el mai mult decit la oricine si orice pe lumea asta si ca inca exista oameni ce iubesc neconditionat,indiferent de imprejurari.

Mi-as dori sa cred ca prietenii pot face asta,dar nu pot,poate eu sunt mai pesimista,sau poate in calea mea mi-au iesit doar oameni nepotriviti,nu despre asta vroiam sa vorbesc acum.

Exista in viata mea doua lumini ce stralucesc indiferent de imprejurari si nu-si pierd din stralucire nici chiar atunci cind pling,daca e sa fiu sincera,poate chiar sunt mai frumoase,mai firave si poate atunci au nevoie de sustinere mai mult ca orice.

E o zi importanta pentru fiecare din noi,fetele,femeile,mamele,surorile..si lista poate continua,mi-as dori ca toate lalelele de pe lume sa va fie daruite voua,toate florile de pe lume sa fie asternute ca un covor de sperante,de iubire,de asteptare,de daruire..si de iertare(da,da,voua baietilor vi se adreseaza J )

Sunt sigura ca in sufletul fiecarei dintre noi acuma pluteste un sentiment de asteptare placuta…de sperante ,de emotii pozitive si de o feerie ce se vrea primavaratica.

Vreau ca tot ce exista pe lumea asta sfint,frumos,pozitiv si colorat sa va apartina,iar norii negri sa fie imprastiati de tot,sa fie cerul senin si inima plina de iubire,de fericire si luminozitate.

Pentru voi barbatii:nu asociati ziua asta cu o zi in care scade buzunarul si se incrunta pina la refuz muschii faciali ,credeti-ma,e o sarbatoare ce tine de suflet,de atmosfera,nu de coliere Cartier.

Pentru cei singuri si nelinistiti,nu uitati de mamele si surorile voastre,ele va sustin si va asteapta mereu,indiferent de drumurile care va separa ,ele sunt alaturi de voi In suflet si in amintirea ce nu se vrea dusa .

Pentru sora si mama mea : nu-mi doresc decit un lucru,sa va stiu fericite,sa va vad mereu licarul din ochii in care primavera n-a apus,sa zimbiti ,inima sa va fie mereu calda si primitoare asa cum si este,va iubesc enorm,simplul gind ca nu sunt singura pe lumea asta ma face sa ma simt speciala,indiferent de timp si spatiu,sunteti alaturi de mine mereu,in sufletul meu ,amintirea voastra e mereu la prezent,imi place sa va stiu aproape,iar ceea ce simt pentru voi ,cred,ca nu o pot exprima mai bine si mai putin banal decit prin frazele din copilarie.. “Va iubesc pina la Doamne-Doamne si inapoi”si preferata mea “…pina mai sus de stele,constelatii,soare , planete si inapoi” iar caldura ce o emana sufletul vostru nu o pot compara decit cu soarele primavaratic,darnic,siret si totodata rezervat ( ca sa nu existe accidente :D)

Va iubesc,pentru simplul fapt ca existati si imi faceti viata mai frumoasa.
<3 O zi cit mai frumoasa ,si o sarbatoare plina de emotii pozitive.

Gindul acestei nopti

2011-03-06T14:09:00.000-08:00

E 2.00 dimineata,iar eu l-am imprumutat pe William Shakespeare ca sa ma educe,sa ma inspire,sa ma invete ceea ce eu inca nu stiu,sau ceea ce nu vreau sa recunosc inca....
Si stiu ca pentru unii pare prea demodat,pentru unii romanele de azi sunt "seriile Gossip Girl,Vampire diaries "sau alte "capodopere",in viziunea mea nu e ceva mai adevarat,mai frumos,mai interesant,ma intelept decit gindurile clasicilor,romanticilor sau realistilor din secolele trecute... rari sunt scriitorii contemporani dragi mie.
Unic ,pot sa zic ca este Octavian Paler,restul..poate nu ii inteleg eu asa cum
si-ar fi dorit ei sa fie intelesi.
Oricum,dragii mei,cititi-l pe William Shakespeare,pe Octavian Paler,pe Vladimir Nabocov,pe Albert Camus,pe Franz Kafka si lista poate continua.

"Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea înaripatul Cupidon este reprezentat orb.
În mintea lui, iubirea nu gustă judecata. Aripi, nu raţiune, stau pe emblema grabei sale zăpăcite. Şi spunem că iubirea-i un copil fiindcă în alegere mereu se păcăleşte". (William Shakespeare)

P.S.Un inceput de saptamina cit mai frumos :*

2011-03-01T11:48:00.000-08:00

A venit primăvara și odată cu ea,așteptăm cu nerăbdare un cer luminos,florile minunate ce emană parfum în fiece petală a lor, așteptăm iarăși acel covor de iarbă verde,luxuriant și proaspăt sub picioarele noastre.Primăvara ne aduce cu ea o nouă speranță,speranța că cei ce caută lumina de la capătul tunelului o va vedea strălucind,susținînd victoria asupra problemelor si necazurilor sale.

Nu crezi că bătălia asta se simte mai puțin copleșitoare atunci cînd vedem lumina soarelui strălucind.Este ca și cum Dumnezeu ne spune că el e aici pentru a ne ajuta să gasim curajul de a păstra spiritele noastre pure ca lumina și strălucitoare ca roua dimineții devreme.

Cred că pînă și bobocul de lalea creează un miracol al său și an după an se ridică pentru a satisface tinerele raze ale soarelui.Vreau să cred că împreună putem crea un miracol și că orice bătălie poate fi cîștigată.

E prima zi de primăvară,iar iubirea e pretutindeni,în mugurii mici pe copacii noștri,în florile delicate ce înfloresc,în sclipirea de rouă pe un fir de iarbă,in răsărit și în apusul de soare radiant,în culorile strălucitoare care ne înconjoară ,în aerul proaspăt ce il respirăm.

Sunt atît de multe căi de a arăta că dragostea există.

Eu vreau doar să vă urez prosperitate ,dragoste și pace sufletească,iar primăvara aceasta îmi doresc ca pentru toți să devină anotimpul împlinirilor.

Vă îmbrățișez.

Surpriza )

2011-02-25T00:22:00.000-08:00

Eu una consider ca e cel mai frumos videclip care s-a produs in Moldova,nu doar pentru ca e al surorii mele si am fost si eu protagonista acolo.dar pentru faptul ca videoclipul asta are un subiect,o istorie de viata,si o regizare perfecta.Mie una mi-a placut sa-l vad asa cum e el,colorat,plin de energie si de viata.
Eu ,tot aia mica ,ma simt perfect in intruchiparea surorii mele :D pentru ca ii seman in unele aspecte si asta ma bucura enorm de mult.
Mi-as dori sa spun mai multe,dar din pacate ,cuvintele au ramas acolo,undeva,uitate,dar as fi foarte fericita sa aud parerile voastre
Va las sa il vedeti,va pup.
P.S.Sa aveti un weekend cit mai frumos.

Reteta singuratatii .

2011-02-20T05:56:00.000-08:00

Oameni buni si dragi si critici si inspirati si talentati (voi continuati cu calitati ce vi se potrivesc,daca nu sunt in lista),ce faceti voi cind sunteti intr-o criza de singuratate? Da din asta acuta si plinsa si suparata si trista si amagita si naiva si credula.

Si daca stiti raspunsul ,atunci care e reteta singuratatii “placute”,sau a unei singuratati mai putin singure.

Daca exista oameni care traiesc intr-o singuratate continua (in suflet),nu ma refer la cei care se izoleaza din buna stiinta,ci la cei care au zeci de “prieteni”pe care nu dau un ban si care isi tot constriesc castele din nisip din propriile convingeri.

Si mi-as dori enorm de mult sa stiu cum traiesc?cum simt?cum isi impart bucuriile si tristetile?cu cine isi impart diminetile cu soare si cu chef de plimbare?cui isi destainuie cele mai mari nesabuinte pe care le-a savirsit?

Doar asa din curiozitate.

Daca e sa fiu sincera ,sunt zeci de personaje care m-au inspirat,mai mult de atat ,ele inca nu-si dau seama cit de singure sunt,caci daca le iei toate gadgeturile si hainele cu branduri de mare sonoritate,sau daca asculti mai atent ce conceptii ramolite si mizerabile au,atunci,din buna stiinta,cred eu ca o sa aiba nevoie de consolare…si cine o sa fie gata sa le-o ofere?

Spuneti ca un prieten e cel care te ajuta mereu,care mereu iti e aproape,care si la 4 noaptea o sa-ti deschida usa si o sa te asculte.

Dar oare pretenia adevarata nu inseamna sinceritate..incredere…devotament..

Eu una,sunt ferma pe pozitii,eu cred ca un prieten e cel care te asculta si te intrerupe atunci cind se plictiseste sa te vada plins si suferind,cel care te ridica la 7 dimineata sa mergeti la o plimbare,caci nu te mai suporta asa pesimist si obosit cum esti,cel care atunci cind o sa auda de la un alt prieten cuvinte ce vin sa te jigneasca(eventual in lipsa ta)o sa-I demonstreze ca nu e corect(si nu ma refer la violenta)ci la un bun simt.

Care din prietenii vostri ar face acest lucru pentru voi?

P.S.Si daca tocmai ti-ai dat seama ca nu prea exista asa persoane prin lista ta,atunci nu te grabi cu acuzatiile,poate intrebarea sta altfel,poate de vina esti chiar tu.

P.S2.Un sfirsit de weekend linistit.